duminică, 21 octombrie 2012

Experienta alaptarii dupa doi copii. Si cateva sfaturi pentru alaptare

Alaptarea e un subiect care in mediul in care ma invart eu este foarte popular, ceea ce e firesc avand in vedere ca am de-a face cu oameni interesati de viata sanatoasa. Pe de alta parte, in societatea noastra alaptarea pare a fi un subiect aproape tabu si de multe ori lipsit de orice interes. Am observat, ceea ce e cel mai ingrijorator, ca a ajuns sa fie considerata o practica inutila (doar avem lapte praf, de ce sa ne mai chinuim) si chiar primitiva. O doamna nu alapteaza, sau alapteaza putin si gata (daca n-ar fi prea complicat probabil ca doamnele ar folosi si mame surogat, ca sa evite orice efort). Din pacate insa acum nu mai exista nici conceptul de doica, asa ca bebelusii ajung sa fie privati de un aliment esential pentru ei.
Si, cu siguranta, e o rusine sa hranesti copilul in public. Nu inteleg deloc de ce un adult care poate rabda de foame poate manca in mod firesc oriunde, iar sugarii numai ascunsi bine la ei acasa. Sanii sunt niste parti ale corpului uman de sex feminin creati pentru a hrani nou-nascutii, nu pentru a trage masculii de ei, ala-i numai bonus (apropos de asta, in imagine e supermodelul Miranda Kerr, alaptandu-si bebelusul la o sedinta foto, in ordinea prioritatilor ca sa zic asa).

Nu ma voi intinde cu discutia pro alaptare si cauzele pentru care la noi procentul bebelusilor alaptati exclusiv in primele luni de viata e undeva pe la 12%, vroiam sa povestesc cum a fost la mine cu cei doi copii, care au fost diferentele si care sunt lucrurile care m-au ajutat.

La Matei habar n-aveam de niciunele, n-aveam nici doctori pe care sa ma pot baza si nici prietene care trecusera prin experienta alaptarii. Nu intrasem inca in mediul "bio", nu stiam oameni de incredere de la care sa iau informatii. Mi s-a spus ca trebuie sa ai biberoane si lapte praf in casa, ca in trusoul bebelusului e musai un sterilizator, ca daca plange copilul mult inseamna ca nu ai suficient lapte si trebuie sa-i dai completare.

La maternitate incercam sa alaptez pe niste scaune de policlinica comunista (e un act de vointa sa faci asa ceva dupa cezariana) un copil care, desi indopat cu lapte praf, se comporta din fericire ca o pompa. De-abia ajunsi acasa am experimentat furia laptelui, noroc ca Matei a dat o gura de ajutor si am rezolvat repede problema. Nu a avut cine sa-mi arate cum sa pozitionez corect copilul (nici asistentele din maternitate, nici medicul de familie  si nici pediatrul nu par sa se ocupe cu asa ceva), motiv pentru care am avut canale infundate si dureri crunte la fiecare alaptare in cele 3 luni jumatate cat am alaptat. Matei avea colici 24/24, dormea in patutul lui (in rarele momente cand dormea), asa ca ma plimbam toata noaptea intre patul lui si al nostru. Doctorii imi spuneau sa nu-l tin la san mai mult de 10 minute, sa ii dau sanii pe rand, sa golesc sanii cu pompa daca nu ii golea el, sa nu dorm cu el in pat (nu mai spun ce prostii imi spuneau toti ceilalti, aia fara diploma de medicina). La 2 luni am facut mastita, evident ca majoritatea doctorilor mi-au spus sa intrerup alaptarea, noroc cu pediatrul care, desi de moda veche, m-a sfatuit sa n-o fac. Dupa aceea productia de lapte a scazut, c-o fi fost de la mastita, sau de la epuizare, nu stiu, ideea e ca am inceput sa-i dau completare ca nu se satura copilul (tot ideea doctorilor) si uite asa in cateva saptamani am ramas fara lapte. Din fericire insa se pare ca lui Matei i-au folosit cele 3 luni de lapte, e un copil a carui imunitate nu ne-a pus aproape deloc probleme, nici macar in primul an de gradinita.

Dupa care le-am cunoscut pe Diana de la Poarta-ma, pe Rox de la La Leche League, pe Bogdana si o gramada de alte mame cu experienta in cresterea sanatoasa a unui copil (sanatoasa in acceptiunea mea cel putin, sunt unii care prin sanatos inteleg sarmale la 8 luni). Si mi-am petrecut intervalul dintre Matei si Miruna invatand, intreband si acumuland informatii, asa ca atunci cand am nascut-o pe Miruna nu mai aveam nicio intrebare si mai ales nu mai aveam nicio neliniste. E trist ca din cauza nu neaparat a lipsei de informatie, ci a informatiei gresite cu care sunt mamele bombardate am ajuns sa avem nevoie de un fel de doctorat in alaptare ca sa facem ceva ce ar trebui sa fie doar instinct. Important e insa rezultatul.

La Miruna tot cezariana (daca mai are cineva vreo dilema de ce tot fac cezariene, am o miopie uriasa si operatie la ambii ochi si punand in balanta riscurile am decis ca imi prefer ochii), evident cu lactatie pornita foarte greu. Dar. De data aceasta nu m-am stresat deloc. I-am lasat 2 zile s-o indoape cu lapte praf, am incercat de a doua zi sa o alaptez, era mult prea satula sa ma bage in seama, dar m-am dus din 3 in 3 ore sa incerc, sanii nestimulati de copil nu incep sa curga singuri, mai ales dupa operatie. Nu, nu mi-a trecut prin cap sa alaptez la terapie intensiva, nici nu puteam sa ma misc si nu cred ca pateste copilul ceva ingrozitor daca mananca o zi lapte praf.

A treia zi am plecat din spital. Le-am spus asistentelor sa nu-i mai dea nimic de mancare de la ora 12, nu a vrut sa suga la 3, inainte sa plecam, dar la 4 cand am ajuns acasa era deja lesinata de foame. Acasa niciun biberon, nicio cutie de lapte praf, mama, de acum ne descurcam cu ce avem, daca nu scoti din astia altceva oricum nu primesti, descurca-te. Si s-a descurcat, a stat la san de la 4 pana la miezul noptii aproape incontinuu, dar dimineata la 6 venise laptele valuri-valuri.

Sigur ca am avut dureri in primele doua saptamani, mai ales la inceputul alaptarii imi venea sa musc dintr-un perete. Am folosit multa crema importiva ragadelor, nu m-am spalat decat cu apa ca sa nu se usuce pielea si mai mult, am pus-o la san cand a vrut si cat a vrut pana s-a reglat productia de lapte dupa cererea ei (a durat numai cateva zile povestea asta), am tinut-o cu mine in pat noaptea, ceea ce mi-a asigurat un somn mai bun si i-a scurtat si ei mesele (acum mananca 5 minute si adoarme, nu mai vrea nimic altceva). Nu am folosit pompa nici macar cand simteam ca pocnesc, pentru ca atunci productia s-ar fi reglat dupa o cerere falsa si ar fi facut mereu mai mult decat trebuie. O alaptez la cerere si unde se nimereste, de la bancile din parc si firma pana la targuri si intalniri de afaceri. Acum suntem amandoua multumite, mie mi-e mult mai bine decat la Matei, sunt mult mai odihnita, Miruna nu are colici dar are colacei pe toate partile. Asa am aflat ca alaptarea e usoara si frumoasa.



Concluzia? Alaptarea e un lucru minunt care face experienta maternitatii completa, care ii asigura copilului imunitate si toti nutrientii necesari, care e comod si gratis. Si ca sa reusesti e nevoie doar de cateva lucruri:

- SA VREI. Sa vrei sa alaptezi, nu mai vedem noi, nu aoleu e greu, nu vai ma doare, nu am, nu pot. Daca vrei, pana la urma reusesti.
- sa nu te bazezi pe laptele praf. Nu cumpara lapte praf sa fie. Considera ca nu s-a inventat laptele praf, o sa fie mai determinant in incercarea de a alapta.
- sa nu intri in panica. Esti o femela de mamifer functionala, daca ai putut face un copil trebuie sa si poti alapta. Sa nu crezi pe nimeni care spune altfel.
- sa nu te lasi doborata de durere. La inceput dor sanii, dor sfarcurile, faci rani, asta e. N-a murit nimeni din asta. Daca ai putut trece prin durerile nasterii (chiar si cezariana doare ca naiba) te descurci cu niste dureri de sani. E pentru binele copilului, tine minte asta.
- sa alaptezi la cerere si sa tii copilul la san cat vrea

Si daca ai intrebari sau nevoie de ajutor sa stii ca exista consultanti in alaptare, La Leche League Romania si multe surse de informare. Inclusiv eu, daca pot sa ajut cu ceva, dar cel mai bine apelati la Roxana, ea este specialistul in asa ceva. O gasiti aici.

9 comentarii:

  1. Foarte frumos ai scris.
    As face o mica observatie, sper sa nu te superi.
    Incompatibilitatea intre miopie si nastererea naturala e folclor si un mare neadevar (o scuza a medicilor ginecologi romani).

    Prietena mea cu -7 -6 dioptrii a nascut natural in Belgia, medicul ei de acolo i-a spus ca nu se impune cezariana doar pentru atata lucru.

    La randul meu, dupa ce am nascut natural ambii copii, am dat fuga la cabinetul oftalmolog sa vad cu cat mi-au crescut dioptriile? Medicul mi-a spus ca nu e nici o legatura intre dioptrii si nasterea naturala, de obicei cresc dioptriile din cauza oboselii, lipsei de calciu si in nici un caz din cauza efortului impus de nastere. Si are dreptate, n-am impins decat cu muschii bazinului :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ginecoloaga mea nu mi-a recomandat cezariana, a zis sa vorbesc cu oftalmologul care m-a operat, el mi-a recomandat cezariana. Nu e doar miopia in cazul meu :)

      Ștergere
  2. Felicitari Oliviutza. Asa cum spui. daca vrei si nu accepti compromisuri, plus daca mai induri atunci la fazele critice, treci peste greutati pana la urma.

    "Miruna nu are colici dar are colacei pe toate partile" esti tare :)

    Roxana, intr-adevar ne-a scos pe multe la liman cand am avut probleme

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este extrem de util pentru mame ce face ea.

      Ștergere
  3. Poza e superba, e de retinut, sper sa imi arda sa ma aranjez asa macar o data; ma rog… dupa ce merg deapta :) si curge si laptele ca lumea :).

    Faptul ca nu ai folosit pompa, poate explica de ce nu ai mai facut mastita; daca il mulgi, sanul va produce mai mult (exact cum spui, dupa o cerere falsa). Eu am facut mastita de doua ori, in niste conditii foarte clare: o data cand nu am alaptat o masa si am sarit peste ea, ptr. ca plecasem de acasa fara copil; a doua oara cand copilul a dormit deodata mai multe ore, si a sarit el peste o masa.

    Daca ai facut cezariana fara sa intri in travaliu deloc (cezariana “la rece”), sanii inca nu “pornesc”; insa, daca intri macar un pic in travaliu, laptele incepe sa curga imediat; eu am facut cezariana in toiul travaliului, iar laptele imi curgea deja pe mine cu cateva zile inainte sa nasc; cu toate astea, nu stiu de ce mi-au mai facut injectii cu oxitocina in zilele cat am stat in spital; o fi fost bine sau rau?

    Faza cu mamele surogat imi aminteste de un film cam trist, “The Island”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La Matei intrasem in travaliu si a venit laptele chiar mai greu decat la Miruna..

      Ștergere
  4. De citit:

    http://www.guide2health.net/2012/10/breast-milk-secrets-that-the-fda-doesnt-want-you-to-know/

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu confirm, in Be, nici la dioptrie 13 nu se recomanda cezariana. E doar un motiv romanesc medical- pe de alta parte asta a aparut pt cazurile cu istoric de desprindere de retina la efort, in conditiile in care nu existau nici medicamente de inducere, nici de dilatare, si dupa 24 ore de travaliu corpul trece prin eforturi colosale.

    Si al fel, pompa suprasolicita, o alta inventie artificiala , muma pt unii, ciuma pt altii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Olivia, ma regasesc complet in postarea ta. Si eu am 2 copii, al doilea e un baietel cuminte, nascut pe 16 august tot prin cezariana pe care il alaptez exclusiv. Datorita rudelor "sfatoase" la primul copil, o fetita mai ceva ca argintul viu, care plangea toata ziua si ma capia de cap, am achizitionat tot ce se putea in materie de bebelus, lipsita de experienta si de un sfat bun am pierdut laptele si imi amintesc si acuma cat stres si chin era sa ne caram cu biberoanele dupa noi, cu sterilizarea, pompa de muls, incalzitorul...Acuma, cu 'masa la purtator' sunt mult mai relaxata si mai odihnita, cu 2 copii acasa si cu "afacerea vietii", un magazin micut de produse naturale specifice pentru pielea mea problematica. Ce pacat ca alaptarea, care era inainte ceva firesc si chiar banal, a ajuns sa fie o adevarata minune!

    RăspundețiȘtergere