vineri, 24 iunie 2011

Leapsa cu obiecte fericite

Nu ma dau un vant dupa lepse, majoritatea mi se par stupide si-mi aduc aminte de oracolele din clasa a cincea cu "ce melodii va plac? si "cum il cheama pe baiatul caruia i-ai lasa un bilet in banca cu vrei sa fii prietenul meu?". Dar azi dimineata am dat peste leapsa asta la Ana si mi-a placut atat de tare postarea ei, ca numai gandul de a scrie despre 10 lucruri pe care le iubesc m-a facut sa zambesc.

In mod ciudat, lucrurile pe care le folosesc cel mai mult (adica telefon, laptop si masina) nu se vor regasi pe lista aceasta. Telefonul este un obiect care ma scoate din sarite prin obligativitatea subinteleasa de a raspunde la el (te-am sunat si n-ai raspuns! fuck, daca am telefon nu inseamna ca n-am nimic mai bun de facut decat sa vorbesc la el, sau ca am chef de tine, sau ca am devenit brusc disponibila pentru toata lumea la orice ora). Laptopul ar fi minunat daca nu i-ar harai coolerul cam ca un motor de tractor de cand l-am cumparat (eu neavand disponibilitatea de a-mi lasa obiectul muncii in service o saptamana cat mi-au zis astia ca dureaza). Masina e mica si minunata, dar nu e eu. Eu sunt un jeep Wrangler decapotabil pe care nu mi-l voi lua niciodata pentru ca mananca multa motorina si polueaza.

Dar am si obiecte care ma fac fericita, care-mi trezesc amintiri si care ma definesc.

1. cerceii. Singurul obiect decorativ pe care il mai port de cand a aparut Matei si agatatul de lanturile si bratarile lui mami. Am zeci de cercei, care mai de care mai artizanali si mai abramburitici, cercei din lamai, din cocos, din scortisoara, lungi, foarte lungi si extrem de lungi, direct proportionali cu gatul meu din care s-ar putea face 2 gaturi mai mici sau 4 gen Petre Roman. Colectia creste de fiecare data cand ajung la vreun targ handmade si dau iama printre standuri, motiv pentru care sunt sub stricta supraveghere la astfel de evenimente. Vedeta colectiei: cerceii cumparati de Andrei (in lipsa mea!) de la Femei pe Matasari acum o saptamana. Sunt cei mai lungi, frumosi si complet tacaniti cercei pe care i-am avut vreodata si mi se potrivesc perfect (pentru ca, spune achizitorul, sunt exact ca mine).

2. minunatele inventii casnice numite epilator si masini de spalat rufe si vase. Nu reusesc sa-mi inchipui viata indoita peste cada frecand munti de rufe, si mai nou nici cu optiunea similara la chiuveta si muntii de vase. Aceste doua utilaje minunate imi salveaza cel putin o ora zilnic, adica 15 zile pe an pe care mi le pot petrece facand lucruri mai frumoase. Iar epilatorul.. la cate urari de bine a primit inventatorul de la mine sper sa mai traiasca si sa-i foloseasca la ceva.
Pentru ca eu fac parte dintr-o subspecie feminina mai ciudata careia nu-i place sa mearga la coafor, salon de infrumusetare si cum s-or mai numi. Cred ca exista putine lucruri care sa ma plictiseasca mai tare de atat, nu pentru ca m-ar deranja sa se invarta cineva in jurul meu, ci pentru ca dureaza prea mult, nu pot sa fac nimic in timpul ala, si de cele mai multe ori sunt nevoita sa ascult si niste conversatii la limita intelectuala a primatelor (de-asta imi place la Salonul Organic, au o coafeza care are si mult bun simt si nici nu vorbeste).

3. minunatele cosmetice pe care probabil nu le-as fi intalnit niciodata daca nu ma apucam de afacerea asta (pentru ca, dupa cum v-am mai spus, pana acum cativa ani interesul meu pentru produsele de ingrijire era undeva sub nivelul marii). Vedetele, in marea de vedete, sunt untul de corp Olivellenic care este indescriptibil, si el si senzatia pe care o ai cand te dai cu el si dupa aceea (ce poate fi mai fain decat sa ti se sarute picioarele si sa ti se spuna ca miros a ciocolata?) si solutia micelara Cattier, fara de care nu mai vreau sa traiesc, pentru care am inceput sa ador demachiatul atat de mult ca l-am introdus si dimineata in ritualul de trezire.

4. cartile lui P. G. Wodehouse, pe care le citesc seara cand sunt foarte obosita, pe care le-am mai citit de douamiicincisutedouazecideori, si de fiecare data rad cu aceeasi pofta, pentru ca omul a bagat in ele cel mai pur si mai nemuritor umor englezesc, un fel de Jeremy Clarkson in varianta aristocratica.

5. sezlongul improvizat pe lada de zestre a bunicii in balconul de la Campulung, unde imi iau micul dejun citind o carte si privind la varful Mateiasului de cand eram mica, cel mai linistitor loc din viata mea care numai linistita n-a fost vreodata.

6. capul de delfin pe care l-am gasit pe insula Sahalin din Delta si pe care nu l-am luat atunci, pentru ca oamenii din jurul meu au zis ca ei nu merg cu mine cu un craniu de delfin in brate, asa ca dupa ce am ajuns inapoi in Sfantu Gheorghe cu barca am deturnat un grup de turisti si i-am tarat cativa kilometri pe plaja ca sa il gasesc. Stiu ca nu e tocmai cel mai obisnuit obiect decorativ pe care il poate avea cineva, dar pentru mine e singurul de care sunt atasata, e ca si cum as avea un delfin acasa, pe care n-am putut sa-l ajut atunci cand a murit singur pe plaja aia, probabil tot din cauza braconajului.

7. geaca de motor pe care mi-am cumparat-o de la o colega in clasa a zecea, care e cu cateva numere mai mari si pe care am purtat-o cam jumatate din viata de pana acum, care ma defineste 100% si pe care, desi am abandonat-o pe un umeras de cativa ani, o s-o iubesc intotdeauna.

8. paturica lui Matei, fara de care nu se doarme, nu e liniste si in general nu se poate trai, pe care o iubesc la fel de mult cum o iubeste Matei, pentru ca o identific cu el si cu o stare de bine si cu prezenta lui in casa.

9. laptopul meu cel vechi, pe care mi l-am cumparat in rate la primul job full time din 2003, care a costat cam 7 salarii jumatate si care continua sa functioneze, din pacate usor depasit de situatie, motiv pentru care am primit un inlocuitor mai tanar dar care nu va putea sa-l inlocuiasca niciodata.

10. canapeaua din sufragerie, de pe care scriu aceasta postare cu picioarele lui Matei in brate care doarme langa mine, canapea care este cea mai comoda forma de mobilier pe care poate sta cineva, atat de comoda incat ar trebui sa nu fie vanduta persoanelor inactive, risc de transformare in statuie obeza (din fericire pentru sanatatea mea eu sigur nu ma incadrez aici).

Leapsa a plecat de la Printesa Urbana, a ajuns la MD si la Boo, de acolo am luat-o eu si de-aici s-o ia cine are chef sa se relaxeze in weekend aducandu-si aminte de obiectele care te fac sa zambesti, dar mai ales Ina, Raluca, Roxana si Spiridusul, care sper ca o vor adora.

2 comentarii:

  1. Awww, ce frumos ai scris, Oliviutza! :*
    Te invidiez cumplit pentru masina aia de spalat vase, sa stii! :D
    Ma ocup de leapsa in w/e, multumesc ca te-ai gandit si la mine! <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Awww...paturica lui Matei <3<3<3 Lovely :*

    RăspundețiȘtergere