joi, 24 martie 2011

Next level

Intotdeauna m-au pasionat jocurile de strategie. In liceu, facultate si mult dupa aceea reuseam sa stau cate 10, uneori chiar 20 de ore sa ma joc, uitand sa dorm, mananc sau alte lucruri pe care oamenii le-ar considera importante. Am incercat multe jocuri, dar preferatele mele au ramas Heroes si Caesar. Iar acum evit sa imi mai instalez vreun joc pe vreun calculator pentru ca asta ar insemna sfarsitul timpului meu, la propriu.

Exista putine lucruri care sa ma distreze si relaxeze mai mult decat jocurile de strategie (prin relaxare eu inteleg un context antrenant care sa ma faca sa gandesc si sa ma agit, nu zacutul sub forma de placinta pe canapea - intre noi fie vorba, cand sunt foarte nervoasa ascult Rammstein sa ma calmez, daca-mi pune cineva ciripit de pasarele ma apuca amocul si mai tare). Intr-o sceneta cu Amza Pellea in rolul lui Nea Marin zicea el ca nepotu-sau Suca are un lant ca la bicicleta in cap, dar pus invers, descriere in care ma recunosc.

Nu va inchipuiti ca sunt de fapt o disperata lipita de monitor care impusca monstrii, chiar nu e genul meu. Imi plac jocurile pentru ca sunt de strategie, nu pentru ca sunt jocuri. Dar acum nu mai am nevoie de ele, pentru ca am trecut la "the real thing". Strategie bio se cheama.

La Caesar 3 ideea era ca primesti o bucata de pamant asa, cam cat un judet mai mic, unde trebuie sa dezvolti o provincie, cu oras, agricultura, minerit, sisteme de aparare, sa faci comert, sa alungi atacatorii umani sau patrupezi, sa rezisti la alunecari de teren si la nemultumirea populatiei in caz de somaj, impozite prea mari sau lipsa de aprovizionare cu mancare ca esti narod si ai pus piata prea departe. Cand ai scos-o la capat si rasufli si tu usurat, gata, ai trecut la urmatorul nivel, unde o iei de la capat, dar de data asta e mai greu, ca na, ai mai multa experienta.

Asa e si in business.

Mai intai faci o firma, un site, aduci 2 branduri, dar nu prea multa marfa ca n-ai cu ce, sa incerci marea cu degetul. Dup-aia faci distributie, catalog, iti iei sediu ca nu-ti mai incape marfa in sufragerie si se urca copilul pe ele, lucrezi cu mai multe magazine si parteneri, trebuie sa ai stoc la toate produsele, termen de plata nu-ti da nimeni, te chinui sa strangi bani de la un import la altul, colac peste pupaza sa mai duci si bani acasa ca n-ai incotro, stocurile si marfa blocata in magazine devin tot mai mari, banii de importuri din ce in ce mai greu de strans, datoriile se aduna, cash-ul e un fel de fata morgana, iti iei tepe de la magazine care apar si dispar ca ciupercile, te duci la targuri peste targuri, te imprumuti, te agiti s-o tii sa mearga, tragi barca pe uscat si cand zici ca s-a dus naibii tot nivelul dupa ce ai jucat 2 ani la el, iti vine ideea sa mai faci un site care sa-l sustina pe primul, ca ti-a fost frica sa calculezi cand te-ai apucat de afacerea asta ca un business de import se incepe cu 100.000 de euro, nu cu 10.000 (ti-a scapat un zero, se mai intampla). Al doilea site face exact ce a fost gandit sa faca, si brusc ai bani de marfa, nu mai ai datorii, si printr-o conjunctura favorabila nu mai trebuie sa duci nici bani acasa. Si cand vrei sa-ti tragi sufletul.. s-a terminat nivelul.

Next level.

De data asta harta nu e goala, are proiectele de dinainte, numai ca e mult mai mare si mai plina de invadatori. Si se misca al naibii de repede. Unii incearca sa-ti ia brandurile pe care tu le aduci de 2 ani jumatate. Altii sunt loviti brusc de inspiratie si-si dau seama ca vor sa-si faca si ei un oras ca al tau, ba chiar mai mare daca se poate. Tu nu mai faci fata la volumul implicat de proiectele tale, numai ca n-ai timp sa te opresti sa o iei pe indelete, trebuie sa te organizezi in timp ce alergi mai repede decat aia de vin din urma, incaltat cu strategii pe care le crosetezi noaptea, ca numai atunci ai vreme. Si cum unii invadatori au mult, mult mai multi bani decat tine, cum compensezi asta? Crosetezi niste botosei Torsion?

O sa va povestesc peste cativa ani cum am compensat asta, pentru ca da, evident ca o s-o compensez, cum am facut-o si pana acum, numai ca intre timp am invatat sa fug chiar mai repede. Pana atunci, din aprilie Olivo o sa aiba 2 angajati, un program de lucru normal, un cos de produse proaspete si inca 3000 de produse pe BioBunatati, si din iunie noul catalog pentru parteneri, de data aceasta undeva la 100 de pagini. Avem multa treaba si intentionez s-o si facem.

Oricum, acesta e jocul meu de strategie preferat.

4 comentarii:

  1. De dimineata tot incerc sa postez comentariul asta...deci, daca iar nu pot ..voiam doar sa-ti spun ca am impresia ca mi-am gasit modelul meu de femeie de bussiness in viata...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe tine, pe MD si pe Raluca o sa va fac pachet si va tin aici pe un raft, pe post de sursa de energie :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cel mai pragmatic model este să joci cu necromancy skills. Pe măsură ce îi scoţi de pe piaţă, pierderile lor se adună în bugetul tău :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :))) genial. Asta daca ar fi o piata, bineinteles. Deocamdata daca suntem mai multi e mabine, ca sa o formam. Dar merge niste necromancy numai pentru astia cu mania copiatului :D

    RăspundețiȘtergere