luni, 26 iulie 2010

Aventurile unui bucurestean in Tinutul Secuiesc


Acum o saptamana m-am intors din Harghita placut impresionata si hotarata fiind sa povestesc despre gulas, peisaje si oameni care aparent stiu sa vorbeasca cu totii romaneste. Dupa care Curtea de la Haga si-a dat cu parerea ca e ok sa-ti declari independenta daca esti unul cum e Kosovo, si Tokes&Co au luat-o razna (din nou).

Eu de felul meu sunt un om colerico-extremist - asa gene am primit la nastere, ma descurc cu ele. Din fericire tot atunci mi-au dat si un creier relativ evoluat care poata sa bata linistit la fund oricare din pornirile instinctive mai sus enumerate. Mi se pare aberant sa fii in secolul 21, in zona civilizata a umanitatii, cu toata informatia asta in jur, si sa reactionezi ca un animal idiot. E adevarat ca e mult mai usor sa pui mana pe coasa si sa-i dai in cap vecinului, dar asta nu o sa duca niciodata la altceva decat la razboaie de 100 de ani, cu pauza de masa intre ele.

Despre ce vorbesc eu aici de fapt: despre romanii cu care am fost in excursie si pe care i-am auzit povestind cum au fost luati la sectie niste prieteni in Covasna pentru ca erau romani (nu pentru ca erau beti si faceau galagie, mentalitatea romaneasca spune ca suntem niste victime fara vina si urmarite de soarta cruda), cum nu-stiu-care-unguri nu au vrut sa vorbeasca cu ei romaneste (desi eram in acelasi grup si cu noi a vorbit absolut toata lumea, de la oameni intalniti la benzinarie, la oameni carora le-am cerut indicatii de drum si la oameni de la restaurante) si in general cum vor ungurii sa ne ia tara. Trecand peste faptul ca noi oricum nu stim ce sa facem cu ea, ca drumurile in Harghita erau perfecte, nu ca cel de pe langa Vidraru pe unde va rog eu sa nu va duceti decat daca sunteti masochisti, ca satele sunt cochete si curate si ca n-am vazut PET-uri aruncate prin paduri, discutia asta mi se parea desueta. Intr-o uniune unde nu mai ai granite si tinzi sa faci parte economic si cultural dintr-un mare conglomerat, in care multi vorbesc mai mult engleza sau franceza decat limba materna, si in care pana la urma suntem administrati pe jumatate de la Bruxelles, nu mai are nicio utilitate sa discuti despre refaceri de imperii ingropate de mult. E ca si cum prietenul meu din copilarie ar veni sa-mi ceara masinuta mea de cand aveam 5 ani, pentru ca e a lui pentru ca s-a jucat cu ea o perioada. Sau, si mai bine, ca si cum eu nu as vorbi cu el de frica sa nu imi ceara masinuta. De ce sa vrei pamant intr-un context in care tocmai ti l-ai pus pe al tau la comun cu al alora de la care vrei sa-l iei?

Discutia mi se parea desueta. Mi se parea, nu mi se mai pare, de cand guvernul maghiar, in loc sa-si vada de dezastrul economic din ograda, sta sa dea pasapoarte maghiare cetatenilor altor tari, pasapoarte care oricum nu le folosesc la nimic pentru ca nu mai au la ce granite sa le prezinte. Iar daca pleaca din UE oricum e tot aia daca ai pasaport maghiar sau slovac. Si, vorba Washington Post, in loc sa profite de majoritatea neobisnuita pentru o tara democratica pe care a obtinut-o la alegeri ca sa faca reforme economice, Orban se plimba prin tarile vecine sa spuna cum sustine el autonomia zonelor cu populatie majoritar maghiara.

Ma asteptam de la romani sa fie obsedati ca toata lumea ne ia pamantul, e greu sa scapi de frica ancestrala dupa mii de ani in care chiar asa s-a intamplat. Nu ma asteptam insa ca un popor fara navalnicul sange latin si care a dat dovada de ratiune de-a lungul timpului sa voteze in majoritate un guvern extremist condus de un prim-ministru al carui idol din copilarie a fost probabil Hitler, care la randul lui a gasit ca singura solutie la problemele economice ale Germaniei atacarea Poloniei.

Nationalismul nu isi are locul in UE. Credeam ca numai romanii trebuie sa priceapa asta, dar nici vecinii nostri nu-s mai prejos. Pana atunci, sa va povestesc totusi despre gulas si peisajele superbe din Harghita, unde va recomand sa mergeti si sa va lasati prejudecatile acasa (daca le aveti, sper ca nu).


Noi am fost la o intrunire a motociclistilor, majoritatea venind din Bucuresti. Motociclistii din Miercurea Ciuc, majoritatea unguri, ne-au facut o primire pe cinste si un gulas la ceaun pe foc de lemne de ne-am lins pe degete. Am remarcat greutatea cu care vorbeau romaneste, dar nu i-a trecut niciunuia prin cap sa n-o faca, si faptul ca intre ei vorbeau exclusiv maghiara, desi unii erau romani. Am mers pe niste drumuri ca-n palma prin niste peisaje superbe, am facut (unii) baie in lacul Zetea si am mancat (evident) tot gulas la o pensiune din Praid. Nu mi-e clar daca am intalnit si romani pentru ca oamenii vorbeau o romana chinuita (desi ceva mai buna decat a multor romani neaosi care n-au prins acordul dintre subiect si predicat nici macar de la telenovele), totul era bilingv, am vazut si un meniu doar in maghiara, dar si sigle de firme doar in romana. Si, in pofida reputatiei de centru al frigului, am avut parte de 30 de grade toata excursia. Si de soferi civilizati care nu incercau sa ne omoare, nu ca un papitzoi din Bucuresti cu un Alfa Romeo de la tata care a incercat sa scoata toate cele 20 de motoare in decorul de pe Valea Prahovei, probabil ca sa impresioneze pitizipoanca de pe scaunul de langa (chestie care s-a lasat cu reclamatii la politie si nu cu capete in gura, ca suntem civilizati, din pacate numai noi, si din pacate nici nu o sa se rezolve).

Concluzia? Tinutul Secuiesc e superb, civilizat si are mancare buna. Toata lumea vorbeste romana si din Bucuresti sau oriunde altundeva se ajunge foarte repede, ceea ce il face o destinatie de vacanta sau weekend excelenta. Nu ratati lacurile Zetea si Frumoasa daca ajungeti prin zona. Si comportati-va de parca ar fi tara voastra. Chiar e.


marți, 20 iulie 2010

Sistemul de invatamant Waldorf - o alternativa?

Dupa cum stiti, caut gradinita pentru Matei. Si tot cautand eu am aflat ca sunt ultimul om care nu stie de metoda Waldorf (am aflat de la o domnisoara care nu are copii, dupa care m-am lamurit ca toti interlocutorii mei auzisera de ea). La prima vedere pare o alternativa buna la sistemul educational romanesc rigid si excesiv de teoretic, asa ca m-am pus pe studiat.

Sistemul Waldorf este bazat pe invatare prin dezvoltarea aptitudinilor inascute ale copilului si prin utilizarea artelor si mestesugurilor mai mult decat a stiintelor exacte. Sistemul incurajeaza simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea, spre deosebire de educatia prin stiinte care cultiva individualismul si concurenta. Nu au manuale, nu au note si invata materiile pe rand.
In Bucuresti sunt vreo 4 gradinite care aplica aceasta metoda, plus o scoala-liceu Waldorf. Din pacate 3 gradinite sunt de stat, ceea ce inseamna personal putin, mancare nesanatoasa si atitudini gresite.
Mai multe informatii despre acest sistem gasiti pe site-ul Federatiei Waldorf.

Tot asa am aflat si despre sistemul Fastrackids - Step-by-Step, care este o metoda alternativa de educatie a copiilor de la nastere pana in adolescenta bazata pe datele psihologiei stiintifice a dezvoltarii copilului. Prin metode de predare interactive si creative, programul abordeaza 12 teme de studiu (Comunicare, Tehnologie, Creativitate, Scopuri si obiective in viata, Literatura, Arta si Teatru, Biologie, Matematica, Stiintele Naturii, Astronomie, Stiintele Pamantului, Economie) derulate in sesiuni de 2 ore/pe saptamana timp de 2 ani.
In lectiile Fastrackids, copiii invata prin experimente, prezentari filmate la fiecare sesiune de curs, discutii, jocuri de rol, activitati practice si jocuri atractive. Copiii isi dezvolta abilitati fundamentale ca gandirea creativa, comunicarea, lucrul in echipa, capacitatea de a lua decizii, de a rezolva probleme si de a transfera cunostintele in practica.
Gradinita care aplica acest sistem este Bambi, insa aparent nu mai au locuri din aprilie (stiam de ea de la Adina, care cu exceptia meniului este multumita). Se fac insa si cursuri separat, chiar si pentru copiii inscrisi la alte gradinite, lucru pe care il voi lua in considerare pentru Matei.

Revenind la sistemul Waldorf, contactul cu el m-a facut sa ma gandesc la ce imi doresc cu adevarat pentru copilul meu. Deocamdata Matei pare a fi o copie fidela a mea, asta inseamnand inclinatie spre organizare, carti si independenta excesiva (si nu, nu delirez, se comporta si se joaca exact ca mine cand eram mica, e adevarat ca nu am amintiri clare decat de pe la 3 ani jumatate, dar in rest sunt foarte multe si detaliate). E un copil foarte cuminte si responsabil (are un simt de conservare extraordinar pentru varsta lui, pe care imi amintesc ca il aveam si eu, de-abia la maturitate m-am tacanit si ma dau cu motocicleta), dar nici nu face decat ce vrea el. Nu accepta sa-l ajuti sau sa-i arati ceva, vrea sa faca totul singur (asa am facut si eu cursuri de inot si engleza unde n-am invatat nimic, pana nu le-am invatat singura.. ce sa fac, defect de fabricatie, aparent transmisibil).

Asemanarea lui Matei cu mine ma face sa ma gandesc la spiritul meu competitiv pe care nu imi aduc aminte sa mi-l fi cultivat cineva, sunt asa de cand ma stiu si nu ma mai fac bine. Cred ca as fi in stare sa concurez si cu un copac, daca ar fi vorba de ceva ce e important pentru mine (bine ca nu sunt prea multe lucruri d-astea). Cred ca m-as fi simtit groaznic intr-un sistem care nu dadea note, pai eu cum demonstrez ca sunt cea mai buna?
Presupunand ca Matei totusi nu seamana cu mine la competitivitatea instinctiva, din doi parinti carora le-a placut foarte tare sa invete si sunt foarte independenti sansele sa iasa un copil care nu e asa sunt destul de mici. Ceea ce ma face sa ma gandesc daca un sistem gen Waldorf, desi suna foarte frumos, se poate potrivi unora ca noi, si daca i-as face vreun bine copilului aplicand metoda asta pe el.

Pe de alta parte, in sistemul nostru clasic de invatamant predomina regulile facute prost si aplicate si mai prost. Eu sunt cel mai mare fan al organizarii, insa organizarea nu inseamna mii de reguli, ci cateva linii directoare si niste lideri buni care sa le aplice (cel putin asa m-au invatat olandezii, care au un sistem educational remarcabil). Ce-mi doresc eu de fapt pentru Matei este un sistem organizat in care fiecare copil sa fie indrumat in functie de inclinatiile lui, de la gradinita pana la facultate, si in care copilul sa fie respectat si interesul lui pus pe primul loc. De fapt lipsa de respect cu care esti tratat de profesori si abordarea autoritara nejustificata care creeaza o prapastie si fabrica noi generatii de sefi-subordonati care nu vor evolua niciodata din epoca feudala a fost cea care m-a scos din minti toata scoala si m-a facut sa fiu junghiul din coasta multor profesori-diriginti-pedagogi fara vocatie.

Concluzia? o sa continui sa caut o gradinita cu mancare civilizata si spatiu suficient, in defavoarea oricaror alte criterii. O sa-mi invat copilul atunci cand ajunge la scoala ca exista doua categorii de oameni: cei care fac regulile si cei care le urmeaza, si ca un om inteligent nu accepta reguli fara logica si utilitate, ca daca cineva nu te respecta nu conteaza cine e, nu trebuie sa accepti. O sa incerc sa-l ajut sa-si dea seama ce vrea si ce ii place, sa aiba incredere in el si, mai ales, o sa-l respect. Pentru ca imi dau seama ca nu am nici o sansa sa ii ofer o educatie la o scoala adevarata in tara asta, fiindca nu exista asa ceva, asa ca si el va trebui sa se lupte cu sistemul ca sa se poata dezvolta cum trebuie. Pana la facultate, cand sper ca va vrea sa se duca sa invete afara, la o universitate care nu are singura calitate ca se numeste asa.

Waldorf-ul nu cred ca e o solutie. In Romania nu e o idee buna sa fii artist si necompetitiv. Iar daca vrei sa fii un om bun si sa ii tratezi pe ceilalti ca pe egalii tai, trebuie mai intai sa ai forta sa le tii piept celor care nu gandesc asa si au ca hobby calcatul oamenilor in picioare. Pe principiul "tu esti egalul meu si te respect, dar daca tu nu gandesti asa macar pot sa-ti dau un cap in gura". Dixi.

luni, 12 iulie 2010

Cainii vagabonzi - intre simpatia fara efort si victimele fara vina



Sa stabilim ceva clar de la inceput: eu sunt genul de om care daca are vreo insecta in casa (alta decat gandacii de bucatarie) o alearga pana o convinge sa iasa afara, fara sa-mi treaca prin cap ca ar fi mai usor s-o omor. Nu inteleg hobby-uri ca vanatoarea si toata copilaria m-am prezentat acasa cu diverse animale adunate de pe strazi, din care n-am putut sa pastrez niciuna pentru ca mama se pare ca nu suporta animalele decat in farfurie. Astept momentul cand voi avea curte pe langa casa ca sa imi iau un dulau, desi am o presimtire ca voi ajunge sa am vreo 3-4, ca sa recuperez vremurile cand nu puteam sa iau acasa un catel amarat; in apartament insa nu mi-as lua caine pentru ca plimbarea lui e o responsabilitate prea mare pentru programul meu si nu vreau sa chinui bietul animal. Plus ca nu incape in topcase ca sa poata veni in excursiile cu motorul.

Asadar sunt ultimul om care ar vrea sa chinuie sau sa omoare un animal, mai ales un caine. Insa, pe de alta parte, am o problema mai mare: in ultimele luni era sa fiu muscata de cel putin 5 ori. Ultima oara am avut noroc de niste barbati care au fugarit cainii si erau sa fie ei muscati pentru asta (s-a intamplat intr-o parcare in miezul zilei). Alta data in fata blocului meu, de haita care salasluieste in parcarea magazinului Titan. Alta data in fata blocului Andreei, am asteptat jumatate de ora sa vina niste "cunoscuti" ai cainilor ca sa ma pot apropia de propria mea masina sa plec. De fiecare data erau caini comunitari, cu semn pe ureche, din cei pe care ii ingrijesc oamenii din zona. Da, imi plac cainii. Dar imi plac mai mult picioarele mele in forma intreaga, imi place sa ma plimb linistita pe stradute, imi place sa merg cu bicicleta si cu motorul fara sa sara niciun animal sub roata sau pe mine, imi place sa ma plimb linistita cu copilul.

Cainii nu au ce cauta liberi pe strazi. Din pacate in Bucuresti, dar nu numai, sunt foarte multi oameni dezradacinati de la tara care si-au pastrat obiceul de a avea animale pe langa casa si de a pune gardulete cu care sa-si marcheze proprietatea, numai ca aici "pe langa casa" inseamna in jurul blocului si "proprietatea" e proprietate publica.

Ingrijitul cainilor comunitari nu e un act de omenie, e un act de neasumare a responsabilitatii. Nu cred ca poti sa te declari iubitor de animale si neiubitor de oameni in acelasi timp (daca o faci, poti sa-ti pui problema ca s-ar putea sa fii sociopat). Pentru ca a intretine un animal care traieste pe strada echivaleaza cu a pune niste oameni in pericol, fiindca bietul caine o sa considere ca tu si cei care il mai hraniti sunteti stapanii lui iar el e dator sa va apere, si va ataca oamenii care intra in aria pe care el stie ca trebuie sa o pazeasca.

Solutii? cainii trebuie adunati de pe strazi. Cei care isi iubesc in mod comod si de la distanta cainii din jurul blocului sa faca bine sa isi asume responsabilitatea si sa ii ia acasa sau sa-i duca la rudele de la tara. Datul din gura tipic romanesc cu "stop sterilizarii, adunarii, eutanasierii cainilor" fara sa faci nimic altceva poate ca te face sa te simti mai bine sau mai om sau mai iubitor de animale, dar cu siguranta nu rezolva problema si tu tot un ipocrit esti.

Cainii adunati de pe strazi trebuie sterilizati, altfel va fi un neverending story. Dupa care ar trebui sa facem cu totii ceva sa-i intretinem in adaposturi sau sa ii adoptam. Nu este numai datoria primariei, este si datoria noastra. Singura datorie pe care o vad exclusiv a primariei este de a stabili niste amenzi foarte mari pentru cei care revendica un caine ca apoi sa-l lase din nou pe strada. Asta nu e numai iresponsabilitate, este si lipsa de omenie.

Exista asociatii pentru protectia animalelor, o parte dintre ele sunt inscrise la Charitygift.ro ca destinatari ai donatiilor incluse in cumpararea anumitor produse: asociatia Cutu-Cutu, care sterilizeaza si da caini spre adoptie, asociatia Robi, care vor sa construiasca un adapost temporar pentru cateii gasiti si sterilizati, fundatia Daisy Hope, care administreaza un adapost pentru animale, si asociatia GIA. Catre oricare dintre ele se poate dona prin cumpararea unui produs de la CharityGift, dar si direct. Si, chiar daca nu poti adopta un animal sau nu ai bani de dat, poti ajuta donand mancare sau alte obiecte, facand voluntariat, chiar si temporar, sau promovand adoptiile de animale si aceste asociatii pe site-ul sau blogul personal.

O alta initiativa foarte faina mi se pare AdoptiiCaini.ro, un site pe care exista cateva mii de catei din toata tara pe care ii puteti lua acasa, dar si multe alte informatii.

De fapt asta e singura solutie. Primaria si asociatiile trebuie sa-i adune si sterilizeze, iar noi trebuie sa-i adoptam. Si, daca n-aveti cum, v-ati gandit vreodata ce frumos ar fi un catelus pe post de cadou?

joi, 8 iulie 2010

Mancarea raw? delicioasa!

Eu nu-s vegetariana. Consum cam tot ce se poate manca, e la indemana, se prepara usor si e sanatos (in acceptiunea mea). Nu exagerez cu carnea, lactatele in schimb sunt fan, la fel si de fructe si legume. Cu cerealele am o problema, nu-mi plac painea, prajiturile, produsele de patiserie, grisul si orice altceva contine faina, de orice fel ar fi ea.

Ina in schimb e vegana (pentru publicul necunoscator, se foloseste termenul vegetarian pentru ovo-lacto-vegetarieni - cei care mananca orice in afara de carne - si vegan pentru cei care nu mananca nici un produs de origine animala - carne, lapte, oua). La fel si Andreea, partenera ei de eveniment. Ba, mai mult, amandoua mananca mancare raw (in traducere, cruda, in detaliu nefiarta, prajita, aburita, adica supusa vreunui procedeu termic cald).

Este vorba despre 3 zile de cursuri de mancare raw, tinute de Ina in Bucuresti intr-o locatie nou nouta apartinand Andreei. La vie en rawz, un mini-restaurant-terasa-magazin vegan raw, pe strada Elena Cuza nr. 8 (zona Unirii - Cantemir). Locul e intim, delicat, frumusel si foarte cald, si asa au fost si cursurile.

Eu m-am dus acolo cu capul gol de prejudecati. Majoritatea oamenilor care mananca obisnuit cred ca vegetarienii sunt un fel de secta si mancarea vegetariana e un amestec de legume fara gust. De fapt daca ma intrebai acum cativa ani probabil ca si eu mi-as fi exprimat o parere asemenatoare. Numai ca in ultima vreme (sa zicem 2 ani, de cand am nascut si ma ocup de Olivo, acestia fiind 2 factori modificatori de comportament) s-au intamplat 2 lucruri: primul, am descoperit ca lumea e mai larga decat o vedem noi pe langa ochelarii de cal pe care ni-i punem singuri, si ideile fixe nu fac decat sa ne limiteze, si al doilea, impropriu spus lucru, a fost Ina. Care desi e foarte diferita de mine e foarte normala, ca de altfel cam toti cei pe care i-am cunoscut cu aceasta ocazie.

Asadar, un sa zicem omnivor la cursuri de mancare raw. Rezultatul? nu numai ca mancarea e foarte gustoasa, paleta de gusturi e complet noua, nu poate fi asociata cu nimic din ce cunoastem noi, dar ma gandesc serios sa o includ in alimentatia mea. Nu am in plan sa devin vegetariana (desi niciodata nu zic niciodata), insa mi se pare ca va aduce un aport important alimentatiei mele care incerc sa fie sanatoasa (in limitele mele personale, bineinteles).

Avantajele meniurilor vegane raw din puctul de vedere al unui omnivor gurmand:
- paleta de gusturi unice si deosebite
- alimentele isi pastreaza proprietatile integral, nu le pierd prin fierbere sau alte proceduri
- cantitate mare de vitamine si fibre
- nu exista grasimi saturate, adica alea care se transforma in colesterol
- nu exista grasimile periculoase care apar in timpul prajitului si care sunt suspectate a fi cancerigene
- metode usoare de preparare (ca sa nu mai vorbim ca scapi de partea cu aburii si mirosul de prajeala)

Eu am nimerit in ziua a doua, cand s-au preparat sarmale (cred ca m-au ghicit ca e mancarea mea preferata), branza din caju si inghetata de banane cu cacao. Stiu ca pentru necunoscatori suna imposibil sa faci asa ceva numai din vegetale, cereale si seminte, si in plus fara sa folosesti focul, dar rezultatul este incredibil.
Sarmalele sunt umplute cu hrisca, nuci, morcovi si diverse altele (reteta completa aici), iar inghetata e facuta din banane inghetate date prin blender (cea mai simpla inghetata din lume, credeti un om caruia nu-i place sa gateasca). Oricum, orice as spune eu aici, nu-ti faci o idee pana nu ajungi sa mananci asa ceva.
In celelalte zile de curs s-a facut pizza, falafel, tarta de lamaie si alte bunatati. Deci nu, veganii nu-s niste nefericiti care mananca numai ierburi.

Concluzia: va recomand sa incercati. Daca vreti sa incercati acasa, blogul Inei are o gramada de retete excelente. Daca sunteti din aceeasi categorie cu mine si vi se pare ca cea mai buna mancare e cea facuta de altii, in Bucuresti va asteapta La vie en rawz, locatia Andreei, unde gasiti majoritatea ingredientelor de care aveti nevoie dar si produse gata facute, inclusiv painici raw.




P.S. Tot de la curs, o idee foarte faina de facut cuburi de gheata cu fructe inauntru.

marți, 6 iulie 2010

Pe romani ii doare capul


Nu ca n-ar avea motive, problema e insa cum se trateaza.
Citeam saptamana aceasta un articol in Business Magazin, care continea si topul celor mai bine vandute medicamente din Romania (care sunt multe, medicamentele astea, piata ridicandu-se la nivelul de 2,17 miliarde euro si crescand cu mare veselie, in pofida crizei). Topul este, in ordine:
Nurofen, Algocalmin, Aspenter, Paracetamol Sinus, Antinevralgic, Coldrex, Aspacardin, No-Spa, Olynth spray, Essentiale forte N. Adica ne dor toate cele, racim des si cu siguranta avem probleme cu inima si ficatul. N-o sa incep acum cu teoria cu alimentatia si stilul de viata care ne scad imunitatea, distrug inima si ce ne-au mai dat in dotarea initiala. Ok, traiesti aiurea, te imbolnavesti, asta e. Da' cu durerile astea, dom'le, de unde atatea dureri? Ca in total anul trecut s-au vandut 24 de milioane de cutii de Nurofen + Algocalmin + Antinevralgic, si noi de-abia daca suntem 20 de milioane. 1,2 cutii pe locuitor, asta incluzand copiii de la 0 la 12 ani care nu au voie sa ia asa ceva, nu stiu cum vi se pare voua, dar eu cred ca e un pic cam mult.

Am mai vorbit o data despre automedicatie, o mare boala a romanilor. Ma doare degetul, hop analgezicul. Stranut, hop antibioticul. Am probleme digestive, hop pumnul de medicamente, sa scap repede de ele (la ceaiul de menta nu stiu daca se mai gandeste cineva). Rezultatul e o rezistenta crescuta la analgezice (si cand chiar vine lupul nu te mai ajuta nimic), o imunitate varza si un sistem digestiv si mai dat peste cap.
Excesul de analgezice duce la disfunctii hepatice si renale, micsoreaza capacitatea naturala a organismului de a lupta cu durerea, duce la reaparitia durerii in cazul durerilor de cap, care se pot transforma in migrene constante. Da, daca luati prea multe pastile o sa va doara si mai tare capul, stiati asta?

Durerile de cap sunt de altfel cea mai frecventa durere pe care romanii incearca sa o trateze cu pastile. Exista insa si altfel de metode de a-ti rezolva migrenele.

Pentru inceput, fa o lista cu posibilele cauze pentru care te doare capul si incearca sa le rezolvi.
Stai mult cu ochii in calculator? ar fi bine sa iti iei ochelari de protectie, sa faci pauza o data la o ora si, evident, sa nu stai la calculator daca nu e necesar (plimbatul fara scop pe net si Solitaire-ul n-or sa-ti vindece durerile de cap).
Esti stresat? stiu ca stresul este o constanta a vietii moderne, dar poate dai prea multa importanta unor lucruri sau te enervezi prea usor. Incearca sa te controlezi mai mult, asta o sa te ajute cu durerile de cap (works for me). In cazuri grave exista tratamente sub forma de managament al stresului.
Bei prea multa cafea? lipsa cofeinei in cazul dependentei de cafea provoaca niste migrene serioase. Eu m-am lasat de cafea tocmai din cauza aceasta.
Nu vezi bine? chiar si o miopie usoara poate cauza dureri de cap. O vizita la oftalmolog nu strica.
Ai sinuzita? sinuzita trebuie tratata, altfel migrenele vor reveni la nesfarsit.
Cum stai cu tensiunea? o tensiune scazuta poate da dureri de cap, la fel si una crescuta sau variabila.
Parintii tai sufera de dureri de cap? Cand ambii parinti au istoric de migrena sansa ca si copilul sa aiba migrene este de 70%. Daca doar unul dintre parinti a avut migrene, riscul scade la 25-50%.
Ai probleme hormonale sau iei anticonceptionale? Durerile de cap la femei sunt deseori asociate cu modificari hormonale precum cele din timpul ciclului menstrual, sarcinii sau menopauzei.
Mananci regulat? scaderea glicemiei provoaca dureri de cap si ameteli. Mananci sanatos? mancarea nesanatoasa te imbolnaveste sigur, probabil ca migrenele sunt numai o manifestare a problemei.
Fumezi? bei prea mult? stai intr-o zona poluata? iei prea multe medicamente? nu dormi suficient? si acestea sunt cauze sigure ale durerilor de cap.

Daca durerile de cap sunt frecvente si/sau foarte puternice, o vizita la medic este absolut necesara, pentru ca de foarte multe ori cefaleea este un simptom al unei probleme de sanatate.

Pana cand reusim sa eliminam toate cauzele migrenelor din viata noastra, trebuie sa le si tratam. Internetul e plin de tratamente naturiste, nu trebuie decat sa cautati. Eu prefer lucrurile simple si usor de facut (cand te doare capul nu prea-ti mai arde sa faci un ritual complicat ca sa obtii un remediu - un tratament de genul urmatorului pe mine ma depaseste: "dimineata devreme, imediat dupa ce v-ati trezit, luati un mar, treceti-l prin sare si mancati-l. Apoi, beti apa calduta sau lapte. Continuati asa timp de 10 zile"). Mai bine iau Nurofen.

Asadar, cateva remedii simple:
- aplicarea pe frunte, tample si ceafa a unor felii proaspete de cartof rosu
- bai aromate prelungite, in care ati folosit sare marina si uleiuri esentiale
- masajul fruntii si muschilor inferiori ai gatului cu ulei de migdale
- comprese cu gheata sau infuzie rece de menta
- ceaiul de musetel, menta si fenicul (in amestec) este de asemenea util.

joi, 1 iulie 2010

Promotie la noua gama de sapunuri Lois - cumperi unul, primesti doua! plus concurs pentru bloggeri


Sapunurile Lois, pe care cu mare drag le-am inclus acum mai bine de un an in gama Olivo, lanseaza o noua compozitie, in care untul de shea inlocuieste ceara de albine din gama anterioara. Sapunurile Lois sunt realizate in Romania, sunt 100% naturale, pur vegetale, fabricate manual din ingrediente naturale. Nu contin conservanti chimici, coloranti artificiali sau parfumuri sintetice. Reteta lor are la baza uleiuri vegetale, unt de shea, argile, alge, uleiuri esentiale si flori uscate.

Nou gama cuprinde sapunurile
- Lois lavanda alb, cu ulei esential de lavanda, argila alba si flori de lavanda - potrivit pentru toate tipurile de ten, recomandat in special pentru tenul uscat, mixt, acneic, datorita efectului de purificare si calmare al lavandei si argilei albe care curata usor pielea
- Lois lavanda negru, cu ulei esential de lavanda, extract de alcana si flori de lavanda - - potrivit pentru toate tipurile de ten, recomandat in special pentru tenul gras, mixt, acneic, datorita efectului de purificare si calmare al lavandei
- Lois lemongrass, cu ulei esential de lemongrass, ulei esential de portocale, ulei esential de petitgrain, ulei de morcov - recomandat pentru tenul acneic, mixt, uscat, dar si pentru tenul tern sau matur, datorita efectului de improspatare, stimulare, tonifiere ale uleiurilor esentiale si uleiului de morcov care hraneste si protejeaza pielea
- Lois menta, cu ulei esential de menta, ulei esential de lamaie, spirulina, menta verde si argila verde - recomandat pentru tenul sensibil, acneic, gras, iritat, inrosit, datorita efectului de regenerare, revigorare si racorire a uleiurilor esentiale, alungand oboseala si stimuland circulaţia. Argila verde si spirulina curata pielea si o tonifica.
- Lois melissa, cu ulei esential de melissa, ulei esential de bergamot, ulei esential de patchouli si argila roz - recomandat pentru ten normal, ten uscat, ten sensibil, acnee, iritatii, eczeme, dermatite, psoriazis, datorita efectului vindecator al uleiurilor esentiale.


Asadar, in perioada 1 iulie - 1 august, pentru orice sapun Lois comandat de la Olivo primiti automat inca un sapun Lois cu ceara de albine.

Si aceasta nu e tot: pentru ca ne dorim sa adunam cat mai multe pareri de la utilizatorii sapunurilor Lois, pentru a putea crea retete noi de sapunuri cat mai bune, toti cei care comanda in cadrul acestei promotii si ne dau pana pe data de 1 septembrie un feedback legat de cele 2 tipuri de sapunuri, cu unt de shea si cu ceara de albine, pot castiga prin tragere la sorti setul de mai jos, compus din 4 tipuri de sapunuri, plus o savoniera din ceramica lucrata manual si o galetusa pentru accesorii de baie.


Pe langa acestea, avem premii si pentru bloggerii care scriu despre noua gama si promotia Lois, 3 seturi de cate 3 sapunuri + cosulet, care vor fi castigate prin tragere la sorti de catre cei care vor posta informatii legate de gama cu unt de shea si promotie pe blogul personal in luna iulie. Postarea trebuie sa includa un link catre acest articol sau direct catre pagina promotiei.