vineri, 30 aprilie 2010

Dau biscuiti din par contra gradinita








Nu mai scriu pe blog, aproape nu mai apuc nici sa trimit comenzi, nu raspund la mailuri, de cateva luni Olivo merge din inertie pentru ca subsemnata a abandonat orice activitate de marketing, strategie si cam tot ce teoretic ar trebui sa faca. Concluzia: cautam gradinita, ca nu se mai poate. Asa ca daca stiti vreuna civilizata prin zona Baba Novac - Piata Muncii v-as fi recunoscatoare pentru orice recomandare (conditiile de baza fiind sa fie privata si sa aiba mancare sanatoasa, nu fasole cu carnati si bomboane).
Oricum, viata mea e din ce in ce mai distractiva: mananc atunci cand doarme el pentru ca altfel mi se fura toata mancarea, nu mai pot vorbi la telefon pentru ca incepe un mega scandal finalizat cu smulgerea telefonului si fugitul cu el in celalalt capat al casei murind de ras (na, explica-i clientului ca ai un copil cu tine si ca s-ar putea sa se finalizeze neasteptat convorbirea), mi se tranteste capacul de la laptop peste degete daca am cumva curajul sa scriu ceva, coletele se fac cu un Matei atarnat de picior cam in stilul "catel atarnat de cracul pantalonului", se danseaza samba pe etichete pana nu se mai intelege nimic din ele. A, si am mereu biscuiti/banane/unt in par si pe haine, pentru ca mami e pe post de servetel.
In rest, peste o luna facem 2 ani si eu tot nu ma dumiresc cum am reusit sa fac ceva atat de minunat.

marți, 27 aprilie 2010

Locuri unde putem recicla


Eu sunt comoda, ceea ce ma face foarte reprezentativa pentru poporul roman. Adica as recicla de toate dar nu m-as duce pentru asta in partea cealalta a orasului (de altfel nici nu e normal sa fie un efort prea mare, altfel e imposibil sa stimulezi oamenii sa o faca). Din fericire insa exista Coltul Verde, nu unul, ci 231 in toata tara.
Ce se poate recicla: becuri si tuburi fluorescente, baterii, obiecte electrocasnice si electronice. Locatiile unde se poate face aceasta pot fi usor identificate pe o harta pe care o gasiti aici, eu am cautat locatii in sectorul 3 si sunt cam peste tot. Si, mai ales, sunt foarte la indemana.
Principalele locatii in care puteti gasi Colturi Verzi: magazinele Carrefour si Auchan, sediile Unicredit (aici puteti lasa numai obiecte electronice de mici dimensiuni), magazinele Altex si Euro GSM 2000, dar lista nu e exhaustiva.
Dupa cum spuneam, acum e usor, asa ca nu mai avem nici o scuza sa nu o facem.

vineri, 23 aprilie 2010

Frisca de miere si alte bunatati de la Apidava

O stiti pe Alina? Alina, de la Apidava? Are un blog despre miere si o afacere de familie care produce asa ceva. Mie mi se pare foarte fain cand vad afaceri de familie care deja trec la a doua generatie, in care si membrii noi se implica, care face produse excelente si care merge din ce in ce mai bine. De fapt asta e normalitatea, la noi inca incipienta.
Pe Alina am cunoscut-o, altfel decat online, la Targul verde de la Cluj, unde venise cu gama lor de baza, Roua Florilor, care se gaseste si in majoritatea supermarketurilor si hipermarketurilor, cu gama lor eco Di Melio, si cu niste delicatese noi de n-am stiut in ce sa ma infig mai intai.
E vorba de frisca de miere, si miere de mana, de zmeura si de cimbrisor. Eu, desteapta de felul meu, am degustat din toate, si m-am trezit de-abia duminica seara sa-mi cumpar, cand evident ca nu am mai prins frisca de miere, dar mi-am luat din celelalte, cu care ne indopam acum cu spor (eu si Matei adica).
A, si sa nu uitam de vinul cu miere, pe care mi-l dadea sotul Alinei in fiecare dimineata pe post de inviorator (mult mai eficient decat cafeaua, trebuie sa recunosc).
Ce e frisca de miere, preluare de pe blogul Alinei: este acea spuma cu impuritati de ceara, polen, propolis, cantitati mici de laptisor de matca si de venin de albine, adica tot ceea ce ramane dupa filtrarea mierii, cu un gust si o aroma ca atunci cand mesteci un fagure proaspat din stup. Este produsul cel mai bogat in enzime si vitamine, tocmai prin aportul de polen, propolis si chiar si mici resturi de la albine, care nu le gasiti in mierea perfect filtrata. Frisca de miere este "la creme de la creme", ca sa zicem asa.

miercuri, 21 aprilie 2010

Promotie bio la Cora

Am trait s-o vad si pe-asta. Sambata am ajuns in sfarsit la cumparaturi, ca de cand umblu pe la targuri frigiderul a devenit o chestie de decor. Intru eu in Cora, ma lovesc de niste frigidere pe care scria mare produse bio. Si nu numai, mai erau si niste rafturi pline cu munti de chestii bio, aproape ca m-am frecat la ochi ca am zis ca nu vad bine. Dar cum nu se invartea nimeni pe langa ele situatia a inceput sa para verosimila, asa ca mi-am bagat si eu nasul. Preturile nu erau deloc de promotie, in sensul ca uitasera sa le si reduca de la pretul obisnuit, dar macar pentru impactul vizual si educarea publicului chiar mi s-a parut o chestie utila.
Noi am plecat cu niste oua eco, produse de Cortina jud. Olt (asta cu ouale chiar mi se pare important sa fie eco sau dintr-o sursa sigura de la tara), unt bio de la La Dorna (pe asta il cumpar tot timpul, ma deranjeaza ca au numai cu 82% grasime si nu si cu 65, dar asta e) si branzica Andechser pentru Matei, provenienta Germania. Astept sa scoata La Dorna gama completa bio (deocamdata am vazut si cascaval, lapte stiu ca au si e ok), poate are niste preturi mai rezonabile ca cele de import.
Preturi: 10 oua ecologice 10.18 lei, unt 8.39 lei, branzica 7.45 lei.
Am vrut sa le fac si poze dar evident ca nu apuc, asa ca am zis ca mai bine scriu postarea pana nu se termina promotia.

vineri, 16 aprilie 2010

Despre ratati cu iluzia succesului

Pentru ca timpul meu s-a evaporat complet si acum incerc sa nu-mi bag firma in faliment pentru ca nu mai fac lucrurile deloc la timp, postul de astazi va fi preluat dintr-un mail cu autor necunoscut, dar cu care sunt complet de acord. In weekend ne intoarcem la povestile noastre eco, pana atunci :

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.

Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii.

Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar... suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.

Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru.

Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.

Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.

Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?

Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Niste ratati…

- autor necunoscut

vineri, 9 aprilie 2010

Cum a fost la Targul Verde de la Cluj si de ce ne-am muta acolo

De ce ne-am muta acolo ieri, ca sa fie complet.
Eu n-am inteles niciodata oamenii care stau in Bucuresti de buna voie, cu exceptia celor care par pe punctul de a face apoplexie, lor li se potriveste. De fapt cel mai tare ma deruteaza ardelenii care se muta in Bucuresti, ce-aveti fratilor, sunteti masochisti? Eu macar caut in continuare variante de relocare, pe termen lung n-am ce cauta aici.

Revenind la oile noastre din Cluj, acolo e alta tara. Vine omul la stand, da buna ziua, se uita, zice la revedere. Aia de-au organizat, rupti de oboseala, sunt cu gura pana la urechi si o data la 10 minute vine unul sa te intrebe daca ai nevoie de ceva si daca e totul in ordine. Asta dupa ce au facut un targ minunat, cu rafturi acoperite cu panza de sac, pungi, agende si ca tot am ramas fara ne-au facut si carti de vizita bonus ca am fost cuminti. Cu traficul a fost mai slab ca data trecuta, pentru ca inainte de Paste e relativ logic ca oamenii fac altceva decat sa se uite dupa chestii sanatoase, dar a fost totusi ok. Daca ar fi fost in weekend sigur iesea chiar mai bine ca prima editie. Anyway, asa echipa ca la firma asta n-am mai vazut decat la mine la Otto, si cu siguranta daca se face vreodata Olivo mare asa o sa arate si echipa lui.

Un singur defect au clujenii astia, nu i-a invatat nimeni sa conduca. In afara de faptul ca stau pe 2 benzi si folosesc spatiul intr-un mod complet ineficient, au bunul obicei de a depasi numai in curba. Uite curba, uite si kamikazele clujean depasind tirul pe banda noastra, la al treilea drum la Cluj ne-am obisnuit si eram pregatite pentru orice.

Deci la targ fuse fain. M-a vizitat si Raluca cu tot cu bomboanele din poza (ele au avut o vizita foarte scurta, in sensul ca le-am terminat urgent, Raluca, draga mea, m-as vedea cu tine tare des ca esti foarte draguta dar numa' daca promiti ca nu mai aduci dulciuri ca de-abia mi-am revenit la forma initiala), am vazut si mamici cu slinguri, am mancat si traditionala ciorba de fasole in pita la Sighisoara. Mai mergem.

miercuri, 7 aprilie 2010

Ca tot ne-am intors, saptamana asta Olivo e la targ bio la Timisoara

Sambata pe la 11 seara ne-am intors de la a doua editie a Targului Verde de la Cluj, si dupa cum spuneam si inainte sa plecam mergem si la urmatoarele zece editii, nu de alta, dar suntem fanii echipei organizatorice, s-ar putea sa ne facem si tricou cu ei.
Asa ca de Paste am dormit + mancat + dormit + flotari pentru targul de saptamana asta din "Timisoara my love". Care e primul targ bio din zona, asa ca speram sa si atraga foarte multi vizitatori, ca stim ca in zona aia oamenii-s mai destupati la minte. Si care nu sunt i-a destupat Sideris (cu care de-abia astept sa ma intalnesc, apropos).
Deci: de vineri pana duminica, de la 10 la 22, in Iulius Mall la demisol, primul targ bio din Timisoara. Cu Olivo (si cu Petit Caprice la standul de langa, adica dragutii cu jucariile eco, ca tura asta mergem in gasca). Va asteptam cu mare drag!

joi, 1 aprilie 2010

Vrem parcari. De biciclete.

In mod absolut neverosimil, Metrorex s-a gandit sa ne intrebe daca vrem parcari de biciclete la metrou. Si sa mergem cu bicicleta cu metroul, in weekend. Personal sper ca parcarile alea vor fi si pazite, daca nu as putea sa import eu niste lanturi de bicicleta din Olanda care aduc cu odgoanele de vapor. Personal suspectez ca a ajuns un biciclist printr-o functie de conducere, ceea ce n-ar fi decat de bun augur.
Anyway, daca vrem parcari de biciclete la metrou trebuie sa le trimitem un email in care sa le spunem si la ce statii. La fel si daca vrem sa mergem in weekend cu metroul cu tot cu bicicleta. Emailul e contact[at]metrorex.ro, iar termenul pana la care putem sa-i batem la cap e 15 aprilie.
George Hari Popescu (aka Bicla.ro) a adunat deja biciclistii si a facut un filmulet cu dedicatie pentru Metrorex, dar orice semnal in plus e binevenit.
Si daca tot le trimiteti mail, sa le spuneti ca ar face bine sa nu le vina ideea sa puna taxa pentru bicicleta, ca la noi la nimeni.