luni, 29 martie 2010

Saptamana aceasta Olivo e la Targul Verde de la Cluj!

Dupa cum va spuneam asta toamna, noua ne-a placut foarte tare la Targul Verde de la Cluj, asa ca ne-am facut abonament la urmatoarele 10 editii (dup-aia mai negociem). Asa ca, de voie de nevoie (de fapt numai de voie, dar imi place expresia), saptamana asta de miercuri pana vineri de la 10 la 22 ne gasiti la parterul Iulius Mall, undeva chiar la intrare, povestind despre cosmetice organice cu ulei de masline si nu numai. Va asteptam cu drag daca sunteti prin zona!

joi, 25 martie 2010

Ce facem o ora pe intuneric?


Daca raspunsul e "dormim", eu zic sa va duceti sa va culcati. De tot.
In rest, avem variante: de unul singur, in doi, in trei cu juniorul, in cinci(sprezece) cu prietenii. Eu personal o sa adopt ultima varianta, pentru ca sambata seara voi fi la ceva cabana prin muntii de langa Rucar sarbatorind cei 31 de ani ai unui foarte bun prieten (la multi ani tovarasu' Tuluca!). Unde in afara de CD playerul cu AC/DC ma indoiesc ca va fi vreo lumina aprinsa, poate numai aia de la capatul tunelului care duce la culcare.
Nu m-am apucat sa povestesc ce e sambata pentru ca sunt convinsa ca dragii mei vizitatori stiu cu totii despre ce e vorba. In cazul in care i-a scapat cuiva, sambata e Earth Hour, ora Pamantului, cand toti oamenii cu un dram de responsabilitate fac bine si sting o ora lumina. In Romania chestia asta se intampla de la ora 20.30, sambata 27 martie.
Revenind la ce putem face o ora cu lumina stinsa, oscilez intre o cina romantica, un joc de-a v-ati ascunselea cu ala micu' sau o petrecere in pijamale. Sau, pentru bucuresteni, un concert Sistem, Mihai Marginean si favorita mea Lu Cozma in Parcul Izvor. Orice ati face, haideti sa stingem o ora lumina. Nu-i asa greu.

marți, 23 martie 2010

Atentie la produsele autodenumite "bio"


Acum ceva ani, cam multi de altfel, am vazut un episod din Printul din Bel Air, in care Will Smith ramane blocat din cauza unui cutremur in subsolul casei, impreuna cu logodnica lui. Ocazie cu care afla ca minunatii ei ochi verzi sunt de fapt lentile de contact, parul cel lung si ondulat peruca, iar unghiile false. Ce s-a intamplat dupa ce au iesit de acolo nu mai e nevoie sa va spun.

Tot asa, in ultima vreme au aparut si vor continua sa apara produse care se autodenumesc bio. Din pacate nu avem inca o lege care sa reglementeze folosirea acestui termen (la fel si organic sau eco) in mod limitat pentru produsele care au si o certificare care sa le ateste aceasta calitate. In consecinta, singura solutie e sa fim atenti la certificare si ingrediente (pe cuvant ca produse bio cu parabeni nu s-au inventat).

Tipuri de produse "bio" la care trebuie sa fim atenti:
- produse care chiar au cuvantul bio scris pe eticheta (cum sunt cremele Naturalis de la Fildas Trading, autodenumite crema bio-nutritiva de zi si crema bio-nutritiva de noapte)
- produse care au un ingredient bio si se folosesc de el pentru a parea bio in intregime (de exemplu gama Yves Rocher cu musetel bio) - in acest caz ar fi corect sa fie specificat "acesta este un produs natural cu unul sau mai multe ingrediente organice", dar evident ca nu se oboseste nimeni sa faca asta
- produse despre care se spune sau spun cei care le vand ca sunt bio, desi nu au nici o legatura; cele mai bune exemple sunt gamele Lush, L'Occitane si Forever Living
- produse care se vand la targuri de profil "sanatos" si care sunt o mare varza cu nimic mai naturale decat Avonul (nu cred ca am prins vreun targ de profil unde majoritatea celor care vand cosmetice sa nu aiba sampoane din piata la 9 lei)
- produse din categoria certificata BDIH (cred ca mai mult de jumatate din cosmeticele "bio" care se vand in Romania sunt din aceasta categorie), despre care evident ca importatorii lor spun ca sunt bio - nu sunt bio, sunt numai naturale, dar macar sunt cu siguranta naturale, asa ca din toata aceasta enumerare sunt singurele de care nu trebuie sa va feriti. Pe de alta parte, un produs bio este mai scump decat unul natural, iar cei care vand produse certificate BDIH se folosesc de titulatura bio pentru a le comercializa la preturi mai mari decat ar trebui.

Concluzia: certificare, ingrediente, certificare, ingrediente.. Si daca e greu sa tineti minte o mie de ingrediente, macar parabeni, parafina, SLS, ca sigur n-au ce cauta in nimic macar natural, d-apai bio.

sâmbătă, 13 martie 2010

10 cosmetice importante pentru mine si ce n-ar trebui sa fie in ele


Mai deunazi prin metrou, uitandu-ma la o don'soara care rasfoia un catalog Avon, ma gandeam eu la ce cosmetice folosesc cel mai mai mult oamenii, si de aici m-a dus gandul la care sunt ingredientele pe care le absorbim cel mai des din cauza ca se gasesc frecvent in acestea. Si mi-a trecut prin cap sa fac un top personal, pe care am putea sa-l facem oricare dintre noi, si sa vad la ce stau mai prost (ca pana acum nu foarte mult timp si eu faceam baie in parabeni). Deci, 10 cosmetice absolut necesare pentru mine (prin cosmetice intelegand produse de igiena, ingrijire, machiaj plus parfumuri - pe-astea nu stiu unde sa le clasific, cel mult la machiaj olfactiv, desi dupa o tigara oricum devine inutil ca te-ai dat cu parfum).

Topul e facut aleatoriu, nu in ordinea importantei.
1. Spuma/gelul de curatare a fetei. Pe vremuri foloseam Johnson&Johnson, dar cam oricare produs de curatare a fetei are parabeni si parfum. Eventual si acid salicilic (interzis in Canada si Japonia ca ingredient cosmetic) sau BHT.
2. Pasta de dinti. Aici inghitim ceva fluor (fluorura de sodiu), cu care e o discutie intreaga si deloc vesela, din categoria otrava de sobolani. Partea interesanta e ca producatorii de pasta de dinti inca isi marketeaza produsele folosind chestia cu fluorul in sens pozitiv, ma intreb cat o sa mai tina pana o sa se lamureasca lumea. Parabenii sunt si ei la locul lor, si sincera sa fiu mi se pare mai sinistru sa mi-i bag in gura decat sa mi-i pun pe piele.
3. Sapunul. Stiu teoria cu "aoleu, are soda caustica", dar fara ea nu se face saponificarea. Sapunul de Alep, din cate stiu eu, este singurul care este obtinut prin altfel de reactie decat cea cu hidroxid de sodiu. Asa ca nu acesta este problema, ci parfumul si alte ingrediente frumos mirositoare alergene, parabenii si, stati sa trag aer in piept, cinnamal, eugenol, geraniol (toate cu scop de mirosit frumos si efect alergen, pe principiul ce iti place e ori ilegal, ori imoral, ori ingrasa, ori provoaca alergii), pudra de aluminiu, oxybenzone (alergen), BHT, formaldehide. Insa in general sapunul solid are mai putine ingrediente periculoase si in cantitati mai mici decat alte produse cosmetice. Ca fapt divers, cautand eu dupa ingrediente de sapun, am descoperit 2 sapunuri de la Body Shop in top 10 cele mai riscante sapunuri.
4. Demachiantul. Un alt produs care nu ar fi cine stie ce riscant daca nu i-ar pune tone de parabeni si parfum, un alt ingredient care se mai gaseste in demachiante, dar si in foarte multe creme de fata, fiind triethanolamina (agent de emulsifiere si parfumare).
5. Deodorantul. Spre marea mea suparare, dupa cateva incercari bio nereusite, incluzand piatra de alaun, m-am intors la stickul Dove. Inca sunt in cautari de deodorant bio sau macar fara aluminiu si parabeni care sa si reziste, dar se pare ca tocmai aluminiul e cel care ma impiedica sa miros ca un grajdar. Dar daca n-aveti probleme ca ale mele fugiti de deodorantele clasice ca stim noi cine de tamaie.
6. Crema de fata de zi. Parabeni, parfum, inca un pic de parabeni, sa nu uitam de parafina, triclosan, aluminium starch octenylsucciante (un agent de control al vascozitatii produsului, neurotoxic si cu grad mare de contaminare cu plumb sau arsenic).
7. Untul de shea. In mod clar, nu mai pot sa traiesc fara el, pe post de crema de noapte (cand imi aduc aminte), crema de maini, de calcaie, de corp, de Matei, de orice. Nu are echivalent in cosmeticele obisnuite, deci nici un ingredient nociv aici.
8. Rimelul. Inca se mai fabrica multe rimeluri cu mercur, in majoritatea cazurilor acesta nefiind trecut pe eticheta, pentru ca de obicei apare ca impuritate si nu ca ingredient. Nelipsit este si parfumul, desi eu personal nu-i vad rostul in rimel, decat daca ai niste gene atat de lungi ca-ti ajung pana la nas.
9. Fondul de ten. Pe care il urasc, atata timp pierdut sa te vopsesti pe fata, dar uneori e necesar. Produsele de machiaj pentru ten au in general o puzderie de parabeni, BHT, octinoxate (filtru UV cu efecte asupra sistemului endocrin).
10. Samponul. Iar parabeni, iar parfum, iar oxybenzone, iar acid salicilic, iar eugenol. Si, bineinteles, eternul SLS/SLES.

Daca tragem linie, recunoastem cateva ingrediente care apar cam peste tot: parabenii (cu liderul metilparaben) si parfumul. Celelalte, in numar nu foarte mare, se regasesc si ele in multe dintre produsele pe care le folosim cu regularitate, ceea ce inseamna ca intram in contact cu cantitati destul de ridicate din fiecare. Este de asemenea foarte importanta cantitatea dintr-un ingredient continuta de un produs. Ideea este ca, la fel ca la medicamente, unde o aspirina s-ar putea sa-ti faca bine, dar incearca sa iei 20 sa vezi ce se intampla, efectul nociv asupra organismului este dat de cantitatea de ingrediente neprietenoase care ajung in contact cu el. Iar dupa enumerarea de mai sus este destul de evident ca, chiar daca nu invatam o suta de ingrediente si nu pigulim fiecare sodium nu-stiu-cum care ne suna ne-natural, macar sa fugim de parabeni si de parfum cat putem, pentru ca nu numai ca sunt peste tot, dar sunt si printre cele mai periculoase ingrediente. Si chiar daca nu sunteti genul care face alergii, cum nu sunt nici eu, parabenii aia pot provoca chestii mult mai simpatice de genul dereglarea sistemului endocrin, a functionarii organelor interne, sau chiar cancer.

marți, 9 martie 2010

To stress or not to stress

Probabil unul dintre cele mai utilizate cuvinte din vocabularul modern, piaza rea, vinovatul universal, stresul ne urmareste peste tot. Ne cade parul, slabim, ne ingrasam, suntem nervosi, deprimati, obositi, ne doare inima, stomacul, capul, ne imbolnavim, murim, si toate din cauza stresului. Si de data asta vinovatul universal chiar e vinovat. Ce ne facem cu stresul?

Culmea e ca stresul (de fapt reactia organismului care ia aceasta forma) a fost proiectat ca sa ne mentina in viata si sa ne faca mai eficienti, pe termen scurt. Stresul nu este un apanaj exclusiv uman, toate vietuitoarele reactioneaza la factorii de stres, cu diferenta ca ele nu il transforma intr-un obicei, asa cum facem noi.

E important sa stim cum reactioneaza organismul la stres, ca sa incercam sa vizualizam concret ce ne facem noua insine de fiecare data cand ne lasam prada stresului. Stresul nu este atat de concret ca un virus, o bacterie sau o rana, insa are efecte similare oricareia dintre acestea. De ce?

Mai intai, elibereaza adrenalina (si ce ne place cuvantul asta), un hormon care transforma imediat energia stocata in acizi grasi si glucoza. Dupa care se accelereaza ritmul cardiac, tensiunea si respiratia. E logic daca stam sa ne gandim, daca emiti energie in muschi in 2 secunde in loc de 3 sansele tale de supravietuire cresc, asta daca esti in jungla si un leu tocmai te-a pus pe meniu. Pe de alta parte, hormonii de stres patrund in creier, ascutind simturile si imbunatatind aspecte ale invatarii si memoriei, asa ca devii mai ager si mai concentrat.
Reactia la stres intrerupe toate procesele care ar irosi aiurea aceasta energie stocata: sunt inhibate digestia si apetitul (e clar ca ai ceva mai bun de facut decat sa-ti digeri micul dejun cand ai putea tu insuti sa devii pranzul altcuiva); la fel si cresterea, regenerarea tesuturilor si reproducerea. Cand fugi de un pericol nu e un moment bun sa ovulezi, insa ar fi foarte bine sa te pregatesti sa faci fata unor rani - asadar intra in functiune sistemele de aparare si imunizare impotriva infectiilor. Trombocitele adera intre ele pentru a forma cheaguri care sa impiedice scurgerea de sange in afara unor posibile rani. Creierul elibereaza dopamina, o substanta asociata cu placerea, ca inhibitor pentru durere (de aici si placerea ne a ne supune unui stres controlat, cum ar fi un film de groaza sau un montagne-russe ride).

Partea proasta este ca aceste reactii rapide la stres menite sa ne salveze viata nu isi mai au decat foarte rar locul in societatea umana actuala. Acum pradatorul nu mai este un animal care apare si de care fugi, ci insasi societatea pe care am dezvoltat-o, cu regulile si cerintele ei. Factorii de stres nu mai apar si dispar, ei au capatat o forma continua, ceea ce face ca si reactia noastra la stres sa nu se mai intrerupa niciodata si sa devina cronica.

Ce inseamna asta? pai daca tensiunea creste in mod repetat, fluxul de sange in crestere / descrestere continua va duce la leziuni pe peretii vaselor de sange. Daca punem peste aceasta si cresterea functiei imune, rezulta ca microleziunile se vor inflama, grasimea, glucoza si colesterolul, vor avea mai multe sanse sa adere la zona afectata, iar trombocitele vor incerca sa lipeasca marginile acesteia. Rezulta placi aterosclerotice, o modalitate absolut sigura de a provoca boli cardiovasculare.
Nu am scapat numai cu sistemul cardiovascular, creierul are si el o problema. Hormonii de stres eliberati pe termen lung ne fac mai anxiosi, iar neuronii din zona hipocampusului si cortexului frontal imbatranesc mai repede (in zonele acestea sunt centrii ratiunii, invatarii si memoriei).
Ca vorbeam de reproducere, inhibarea continua a ovulatiei sau producerii de spermatozoizi duce la sterilitate temporara. Iar daca in afara de faptul ca esti stresat mai ai si un stil de viata sedentar si esti supraponderal, stresul cronic iti face celulele grase mai rezistente la efectul insulinei de stocare a grasimii, ceea ce te duce cu pasi repezi spre diabet.

Postarea aceasta este o varianta prescurtata si usor prelucrata a unui articol foarte larg dedicat stresului din editia de decembrie a National Geographic, articol scris de un cercetator care a studiat efectele stresului pe babuini aflati in libertate (nu, n-a venit in Romania). Articolul se limiteaza insa la a analiza cauzele si efectele stresului, fara a venit cu prea multe solutii pentru limitarea acestuia. Aflam astfel ca modul in care reactionam la stres depinde de gene, de modul in care am crescut, de statutul social, de cati bani avem si de mediul in care traim.

Exista tehnici de management al stresului: de la meditatie si rugaciuni pana la psihoterapie, sport si hobby-uri. Respiratia lenta si profunda din timpul meditatiei diminueaza eliberarea de hormoni de stres, iar gimnastica facuta cu regularitate scade nivelul hormonilor de stres in repaus. Religia este de asemenea o modalitate eficienta de diminuare a stresului, pentru ca instituie reguli si explica lucruri aparent inexplicabile, dandu-ne astfel un sentiment de control si predictibilitate. Interactiunea sociala poate lua o multitudine de forme benefice, mai ales cand simti ca ceilalti au nevoie de tine.

Cel mai important este insa sa ne dam seama ca tot ceea ce ne streseaza de obicei sunt aspecte ale lumii pe care tot noi am construit-o si o intretinem. Am fost suficient de destepti pentru a ne inventa grijile, ambitiile si geloziile si suficient de prosti ca sa ne lasam prada lor. Insa avem capacitatea de a fi suficient de intelepti pentru a le pune in perspectiva corecta.

Si aici termin cu a rezuma acest minunat articol din care am copiat pasaje intregi cu nerusinare pentru ca mi s-a parut ca nu as avea cum sa le scriu mai bine. Nu vreau sa comentez decat legat de ultimul paragraf, cel cu perspectiva corecta. Nu avem cum sa scapam de stres decat daca ne transformam in plante, vorba unui doctor care a dat de curand un interviu pe Hotnews. Important este sa il folosim in favoarea noastra, asa cum a fost el initial proiectat. Merita sa ne stresam cand suntem in situatii limita sau foarte importante pentru existenta noastra, insa putem incerca sa nu mai valorizam exagerat evenimentele minore.
De fapt, in viata singurul lucru cu adevarat stresant e finalul ei. Orice altceva se poate rezolva.

luni, 8 martie 2010

Concurs Olivo & Charity Gift pe Facebook!


Alege-ti produsul preferat Olivo (de aici) si arata-ne cat de mult iti place!

Foloseste Facebook: scrie in notes, fa o poza, un desen, cantecel, catel, orice ai tu chef, si posteaza declaratia de dragoste pentru Olivo astfel conceputa pe pagina ta. Nu ramane decat sa pui un tag cu Charity CharityGift Ro pe opera ta (ca sa vedem si noi cum merge treaba) si sa aduni comentarii + likes. Convinge-ne ca iubesti Olivo si s-ar putea sa-ti daruim exact ce iti doresti.

Si toate astea pana pe 22 martie.

Olivo in Adevarul Sanatate


Un articol foarte bun despre cosmetice scris de Andrada Floria in Adevarul Sanatate, cu recomandari de produse Olivo si nu numai. Adevarul si Jurnalul National chiar promoveaza viata sanatoasa in ultima vreme de cand le urmaresc eu, bravo lor. Mai ramane sa scrie si cei de la Libertatea si restul de tabloide sau cum s-or chema (tabloid vine de la tablou sau de la tabla?) pe subiecte similare, sa ajunga informatia si la mancatorul de cartofi prajiti cu paine. Cum ar fi, Simona Sensual si-a pus silicoane bio?
Revenind la realitate, articolul complet din Adevarul il gasiti aici.

joi, 4 martie 2010

Produsele Olivo sunt la Timisoara, la Taste of Life - Galeria Real

Nu stiu daca stiati, dar in Galeria Real din Timisoara - Sagului este un magazin foarte fain de goodies. Numele e Taste of Life, si are ca tema centrala Grecia si bunatatile aferente pe care le stim cu totii, de la tot felul de uleiuri de masline cu si fara ierburi, condimente si altele, pana la combinatii incredibile de condimente si tot felul de minunatii care pot fi folosite si pe post de cadouri, in cazul in care vreti sa depasiti faza haine si lumanarele.

Cristina, careia ii apartine magazinul, s-a gandit sa completeze gama cu niste cosmetice din aceeasi categorie greceasca, naturala si de calitate (mi-au murit laudatorii). Si cum noi suntem exact cei care ne ocupam de asa ceva, de saptamana aceasta gasiti o mare parte din gama Olivo in unul din cele mai de bun gust si cu gust bun magazine pe care le-am vazut vreodata.

Magazinul este in Galeria Real din Calea Sagului, langa DM (Drogerie Markt). Daca treceti pe acolo sa-mi spuneti va rog cum vi s-a parut (in afara de delicios).


marți, 2 martie 2010

Mini-interviu in Wall-Street


Desi nu sunt cea mai potrivita persoana pe care sa o intrebi despre chestii legate de femei (leadership feminin, antreprenoriat feminin, la mine e tot aia, nu prea inteleg separatia asta pe care tot noi femeile o facem), am reusit sa dau niste raspunsuri inteligibile la mini-interviul Wall-Street dedicat femeilor antreprenor, asa, de 1 martie. Culmea e ca mi-a si placut.
Interviul aici.