luni, 26 iulie 2010

Aventurile unui bucurestean in Tinutul Secuiesc


Acum o saptamana m-am intors din Harghita placut impresionata si hotarata fiind sa povestesc despre gulas, peisaje si oameni care aparent stiu sa vorbeasca cu totii romaneste. Dupa care Curtea de la Haga si-a dat cu parerea ca e ok sa-ti declari independenta daca esti unul cum e Kosovo, si Tokes&Co au luat-o razna (din nou).

Eu de felul meu sunt un om colerico-extremist - asa gene am primit la nastere, ma descurc cu ele. Din fericire tot atunci mi-au dat si un creier relativ evoluat care poata sa bata linistit la fund oricare din pornirile instinctive mai sus enumerate. Mi se pare aberant sa fii in secolul 21, in zona civilizata a umanitatii, cu toata informatia asta in jur, si sa reactionezi ca un animal idiot. E adevarat ca e mult mai usor sa pui mana pe coasa si sa-i dai in cap vecinului, dar asta nu o sa duca niciodata la altceva decat la razboaie de 100 de ani, cu pauza de masa intre ele.

Despre ce vorbesc eu aici de fapt: despre romanii cu care am fost in excursie si pe care i-am auzit povestind cum au fost luati la sectie niste prieteni in Covasna pentru ca erau romani (nu pentru ca erau beti si faceau galagie, mentalitatea romaneasca spune ca suntem niste victime fara vina si urmarite de soarta cruda), cum nu-stiu-care-unguri nu au vrut sa vorbeasca cu ei romaneste (desi eram in acelasi grup si cu noi a vorbit absolut toata lumea, de la oameni intalniti la benzinarie, la oameni carora le-am cerut indicatii de drum si la oameni de la restaurante) si in general cum vor ungurii sa ne ia tara. Trecand peste faptul ca noi oricum nu stim ce sa facem cu ea, ca drumurile in Harghita erau perfecte, nu ca cel de pe langa Vidraru pe unde va rog eu sa nu va duceti decat daca sunteti masochisti, ca satele sunt cochete si curate si ca n-am vazut PET-uri aruncate prin paduri, discutia asta mi se parea desueta. Intr-o uniune unde nu mai ai granite si tinzi sa faci parte economic si cultural dintr-un mare conglomerat, in care multi vorbesc mai mult engleza sau franceza decat limba materna, si in care pana la urma suntem administrati pe jumatate de la Bruxelles, nu mai are nicio utilitate sa discuti despre refaceri de imperii ingropate de mult. E ca si cum prietenul meu din copilarie ar veni sa-mi ceara masinuta mea de cand aveam 5 ani, pentru ca e a lui pentru ca s-a jucat cu ea o perioada. Sau, si mai bine, ca si cum eu nu as vorbi cu el de frica sa nu imi ceara masinuta. De ce sa vrei pamant intr-un context in care tocmai ti l-ai pus pe al tau la comun cu al alora de la care vrei sa-l iei?

Discutia mi se parea desueta. Mi se parea, nu mi se mai pare, de cand guvernul maghiar, in loc sa-si vada de dezastrul economic din ograda, sta sa dea pasapoarte maghiare cetatenilor altor tari, pasapoarte care oricum nu le folosesc la nimic pentru ca nu mai au la ce granite sa le prezinte. Iar daca pleaca din UE oricum e tot aia daca ai pasaport maghiar sau slovac. Si, vorba Washington Post, in loc sa profite de majoritatea neobisnuita pentru o tara democratica pe care a obtinut-o la alegeri ca sa faca reforme economice, Orban se plimba prin tarile vecine sa spuna cum sustine el autonomia zonelor cu populatie majoritar maghiara.

Ma asteptam de la romani sa fie obsedati ca toata lumea ne ia pamantul, e greu sa scapi de frica ancestrala dupa mii de ani in care chiar asa s-a intamplat. Nu ma asteptam insa ca un popor fara navalnicul sange latin si care a dat dovada de ratiune de-a lungul timpului sa voteze in majoritate un guvern extremist condus de un prim-ministru al carui idol din copilarie a fost probabil Hitler, care la randul lui a gasit ca singura solutie la problemele economice ale Germaniei atacarea Poloniei.

Nationalismul nu isi are locul in UE. Credeam ca numai romanii trebuie sa priceapa asta, dar nici vecinii nostri nu-s mai prejos. Pana atunci, sa va povestesc totusi despre gulas si peisajele superbe din Harghita, unde va recomand sa mergeti si sa va lasati prejudecatile acasa (daca le aveti, sper ca nu).


Noi am fost la o intrunire a motociclistilor, majoritatea venind din Bucuresti. Motociclistii din Miercurea Ciuc, majoritatea unguri, ne-au facut o primire pe cinste si un gulas la ceaun pe foc de lemne de ne-am lins pe degete. Am remarcat greutatea cu care vorbeau romaneste, dar nu i-a trecut niciunuia prin cap sa n-o faca, si faptul ca intre ei vorbeau exclusiv maghiara, desi unii erau romani. Am mers pe niste drumuri ca-n palma prin niste peisaje superbe, am facut (unii) baie in lacul Zetea si am mancat (evident) tot gulas la o pensiune din Praid. Nu mi-e clar daca am intalnit si romani pentru ca oamenii vorbeau o romana chinuita (desi ceva mai buna decat a multor romani neaosi care n-au prins acordul dintre subiect si predicat nici macar de la telenovele), totul era bilingv, am vazut si un meniu doar in maghiara, dar si sigle de firme doar in romana. Si, in pofida reputatiei de centru al frigului, am avut parte de 30 de grade toata excursia. Si de soferi civilizati care nu incercau sa ne omoare, nu ca un papitzoi din Bucuresti cu un Alfa Romeo de la tata care a incercat sa scoata toate cele 20 de motoare in decorul de pe Valea Prahovei, probabil ca sa impresioneze pitizipoanca de pe scaunul de langa (chestie care s-a lasat cu reclamatii la politie si nu cu capete in gura, ca suntem civilizati, din pacate numai noi, si din pacate nici nu o sa se rezolve).

Concluzia? Tinutul Secuiesc e superb, civilizat si are mancare buna. Toata lumea vorbeste romana si din Bucuresti sau oriunde altundeva se ajunge foarte repede, ceea ce il face o destinatie de vacanta sau weekend excelenta. Nu ratati lacurile Zetea si Frumoasa daca ajungeti prin zona. Si comportati-va de parca ar fi tara voastra. Chiar e.


5 comentarii:

  1. Intr-adevar, tinutul secuiesc este frumos, am si prieteni si colegi de munca de acolo, dar nu toti stiu limba romana :( ce e bine ca unii dintre ei incearca sa invete, cand am fost ultima data pe acolo am intrat intr-un magazin gen ABC(toate se numeau asa:)) ) si nici la magazin nu scria nimic in romana si nici nu o vorbeau :P asa ca principiu sunt de acord cu ceea ce-ai prezentat, doar ca prezentarea are o tenta roz :) Oricum, fiecare vorbeste din experienta lor de viata, si experientele nu sunt comparabile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna,
    urmaresc de ceva timp blogul tau, dar nu am comentat pana acum. Subiectul asta imi merge la suflet, fiind ardeleanca. Si da, sunt nationalista. pentru ca romania e a noastra. cu totul. si pentru ca nu concep ca persoanele care locuiesc in romania sa nu ii vorbeasca limba. am avut colege la facultate care nu stiau sa lege 2 cuvinte in romana(venite la facultate din judetele Harghita si Covasna). cu toate ca au terminat 12 clase in invatamantul romanesc si ma intrebam cu si-au luat bacul? nu mi se pare tolerabil. la fel cum nu mi se pare tolerabil se aibe la restaurant meniul in maghiara. da, sa il aibe si in maghiara... si la noi la sibiu e si in germana... dar in primul rand e in romana!
    si in legatura cu problemele de trafic: cred ca e foarte important sa specificam ca in Ardeal se conduce civilizat. in tot ardealul. traficul din sudul tarii ma omora. aici in schimb conduc cu cea mai mare placere. si la fel si drumurile. calitatea drumului sibiu - arad e de neintrecut din punctul meu de vedere. mai bun ca A1 si A2 la un loc.
    asta sunt pareriile mele, sper sa nu fie cu suparare

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit pe blog ca nu ai gasit solutie pentru deodorant : sarea de Himalaya !
    Am cumparat o bucata de marimea unui sapun, pe care o folosesc drept deodorant : umezesc doar cu o picatura de apa, ca sa fie cat mai concentrat .
    Rezultat : de transpirat transpir, insa nu miroase. Am stat 2 zile fara sa ma spal, si am facut bicicleta, tocmai sa verific cat rezista pana va mirosi. Au curs apele p emine, insa miros....deloc !
    A fost cea mai buna varianta pe care am putut-o gasi.
    Ah, si pentru crema de fata, o poti inclocui cu succes cu ulei de argan, ulei de cocos, ulei de masline. Uleiul de argan e perfect.... se absoarbe perfect in piele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am ajuns inca acolo, nu o sa ma iau dupa ce aud, in nici un caz dupa negativisme. O colega de serviciu era de loc din Miercurea Ciuc. A venit la studii in Timisoara, o fata foarte desteapta. Plecase de acolo-am dedus eu-tocmai ca sa rupa niste lanturi. La facultate in primul an avea nevoie de ajutor sa isi traduca cursurile in maghiara sa le poata intelege si apoi urma la examen sa redea totul in romana. Si la un an dupa terminarea facultatii vorbea cu accent, mai scapa-foarte rar-dezacorduri dar... e pentru mine o romanca de etnie maghiara, foarte draga. S-a stabilit in Timisoara pana la urma si sparge tiparele unei familii care are relatii mai apropiate cu rude si prieteni din Ungaria decat cu oameni din restul judetelor tarii. Se poate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sufar de patriotism dar mi s-a intamplat in acest frumos tinut sa fiu, pentru prima data in viata mea, tratata altfel pe motive de nationalitate. Aveam doar 13 ani si faceam turul tarii. Am intrat cu verisoara mea intr-un mic magazin alimentar ca sa cumparam paine. Cei din spatele tejghelei ne-au ignorat, cand le-am cerut paine ne-au spus intr-o romana f stalcita ca nu au, desi painea era asezata pe rafturi chiar in spatele lor. Ma cunosti acum, iti imaginezi ca nici la 13 ani nu eram vreo timida fara replica si le-am aratat cu mana si privirea painea. Degeaba, si-au continuat conversatia in maghiara. Asa ca mi-am chemat unchiul de 2 m si 150 de kg, iar pt el au avut paine.
    Am ramas sub impresia acestei intamplari multi ani, dar acum sunt constienta ca price padure are uscaturi si cred ca alea erau doar uscaturi. Numai ca oamenii tind sa povesteasca intamplarile negative care se duc din gura'n'gura si isi amplifica efectul.
    Ma bucur ca tu povestesti si din alea bune.

    RăspundețiȘtergere