marți, 9 martie 2010

To stress or not to stress

Probabil unul dintre cele mai utilizate cuvinte din vocabularul modern, piaza rea, vinovatul universal, stresul ne urmareste peste tot. Ne cade parul, slabim, ne ingrasam, suntem nervosi, deprimati, obositi, ne doare inima, stomacul, capul, ne imbolnavim, murim, si toate din cauza stresului. Si de data asta vinovatul universal chiar e vinovat. Ce ne facem cu stresul?

Culmea e ca stresul (de fapt reactia organismului care ia aceasta forma) a fost proiectat ca sa ne mentina in viata si sa ne faca mai eficienti, pe termen scurt. Stresul nu este un apanaj exclusiv uman, toate vietuitoarele reactioneaza la factorii de stres, cu diferenta ca ele nu il transforma intr-un obicei, asa cum facem noi.

E important sa stim cum reactioneaza organismul la stres, ca sa incercam sa vizualizam concret ce ne facem noua insine de fiecare data cand ne lasam prada stresului. Stresul nu este atat de concret ca un virus, o bacterie sau o rana, insa are efecte similare oricareia dintre acestea. De ce?

Mai intai, elibereaza adrenalina (si ce ne place cuvantul asta), un hormon care transforma imediat energia stocata in acizi grasi si glucoza. Dupa care se accelereaza ritmul cardiac, tensiunea si respiratia. E logic daca stam sa ne gandim, daca emiti energie in muschi in 2 secunde in loc de 3 sansele tale de supravietuire cresc, asta daca esti in jungla si un leu tocmai te-a pus pe meniu. Pe de alta parte, hormonii de stres patrund in creier, ascutind simturile si imbunatatind aspecte ale invatarii si memoriei, asa ca devii mai ager si mai concentrat.
Reactia la stres intrerupe toate procesele care ar irosi aiurea aceasta energie stocata: sunt inhibate digestia si apetitul (e clar ca ai ceva mai bun de facut decat sa-ti digeri micul dejun cand ai putea tu insuti sa devii pranzul altcuiva); la fel si cresterea, regenerarea tesuturilor si reproducerea. Cand fugi de un pericol nu e un moment bun sa ovulezi, insa ar fi foarte bine sa te pregatesti sa faci fata unor rani - asadar intra in functiune sistemele de aparare si imunizare impotriva infectiilor. Trombocitele adera intre ele pentru a forma cheaguri care sa impiedice scurgerea de sange in afara unor posibile rani. Creierul elibereaza dopamina, o substanta asociata cu placerea, ca inhibitor pentru durere (de aici si placerea ne a ne supune unui stres controlat, cum ar fi un film de groaza sau un montagne-russe ride).

Partea proasta este ca aceste reactii rapide la stres menite sa ne salveze viata nu isi mai au decat foarte rar locul in societatea umana actuala. Acum pradatorul nu mai este un animal care apare si de care fugi, ci insasi societatea pe care am dezvoltat-o, cu regulile si cerintele ei. Factorii de stres nu mai apar si dispar, ei au capatat o forma continua, ceea ce face ca si reactia noastra la stres sa nu se mai intrerupa niciodata si sa devina cronica.

Ce inseamna asta? pai daca tensiunea creste in mod repetat, fluxul de sange in crestere / descrestere continua va duce la leziuni pe peretii vaselor de sange. Daca punem peste aceasta si cresterea functiei imune, rezulta ca microleziunile se vor inflama, grasimea, glucoza si colesterolul, vor avea mai multe sanse sa adere la zona afectata, iar trombocitele vor incerca sa lipeasca marginile acesteia. Rezulta placi aterosclerotice, o modalitate absolut sigura de a provoca boli cardiovasculare.
Nu am scapat numai cu sistemul cardiovascular, creierul are si el o problema. Hormonii de stres eliberati pe termen lung ne fac mai anxiosi, iar neuronii din zona hipocampusului si cortexului frontal imbatranesc mai repede (in zonele acestea sunt centrii ratiunii, invatarii si memoriei).
Ca vorbeam de reproducere, inhibarea continua a ovulatiei sau producerii de spermatozoizi duce la sterilitate temporara. Iar daca in afara de faptul ca esti stresat mai ai si un stil de viata sedentar si esti supraponderal, stresul cronic iti face celulele grase mai rezistente la efectul insulinei de stocare a grasimii, ceea ce te duce cu pasi repezi spre diabet.

Postarea aceasta este o varianta prescurtata si usor prelucrata a unui articol foarte larg dedicat stresului din editia de decembrie a National Geographic, articol scris de un cercetator care a studiat efectele stresului pe babuini aflati in libertate (nu, n-a venit in Romania). Articolul se limiteaza insa la a analiza cauzele si efectele stresului, fara a venit cu prea multe solutii pentru limitarea acestuia. Aflam astfel ca modul in care reactionam la stres depinde de gene, de modul in care am crescut, de statutul social, de cati bani avem si de mediul in care traim.

Exista tehnici de management al stresului: de la meditatie si rugaciuni pana la psihoterapie, sport si hobby-uri. Respiratia lenta si profunda din timpul meditatiei diminueaza eliberarea de hormoni de stres, iar gimnastica facuta cu regularitate scade nivelul hormonilor de stres in repaus. Religia este de asemenea o modalitate eficienta de diminuare a stresului, pentru ca instituie reguli si explica lucruri aparent inexplicabile, dandu-ne astfel un sentiment de control si predictibilitate. Interactiunea sociala poate lua o multitudine de forme benefice, mai ales cand simti ca ceilalti au nevoie de tine.

Cel mai important este insa sa ne dam seama ca tot ceea ce ne streseaza de obicei sunt aspecte ale lumii pe care tot noi am construit-o si o intretinem. Am fost suficient de destepti pentru a ne inventa grijile, ambitiile si geloziile si suficient de prosti ca sa ne lasam prada lor. Insa avem capacitatea de a fi suficient de intelepti pentru a le pune in perspectiva corecta.

Si aici termin cu a rezuma acest minunat articol din care am copiat pasaje intregi cu nerusinare pentru ca mi s-a parut ca nu as avea cum sa le scriu mai bine. Nu vreau sa comentez decat legat de ultimul paragraf, cel cu perspectiva corecta. Nu avem cum sa scapam de stres decat daca ne transformam in plante, vorba unui doctor care a dat de curand un interviu pe Hotnews. Important este sa il folosim in favoarea noastra, asa cum a fost el initial proiectat. Merita sa ne stresam cand suntem in situatii limita sau foarte importante pentru existenta noastra, insa putem incerca sa nu mai valorizam exagerat evenimentele minore.
De fapt, in viata singurul lucru cu adevarat stresant e finalul ei. Orice altceva se poate rezolva.

3 comentarii:

  1. Eu cred ca totusi un pic de stres e benefic, precum sarea in bucate - putina da gust vietii, multa face rau.

    Ei, hai, acum sa nu ziceti ca sunt sado-masoschista :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne stresam pentru ca ne face sa ne simtim importanti. "Ah, cat de stresata/strsat sunt!" "Nu mai pot, la serviciu toti se bazeaza pe mine si meritele nu-mi sunt recunoscute!", "Sunt atat de stresata ca am o colega mai buna (fizic, sa ne intelegem) decat mine!", etc. Daca nu e problema de viata si de moarte la propriu, eu nu inteleg stresul.
    Vad incontinuu o gramada de oameni care spun ca sunt stresati din difertie motive, dar asta nu schimba lucrurile si nici nu-i face sa fie mai rapizi in actiune sau gandire. Am vazut in multe CV-uri ca toti reactioneaza bine la stres, dar toti. Si ma intreb unde este stresul, muncesc cu pistolul la tampla?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Clarra, ai dreptate, dar de obicei oamenii mananca sare cu bucate si stres pe paine, picul ala e bun temporar de adrenalina, dar nu prea se limiteaza nimeni la atat :)
    Roxana, ca sa zic asa, ca de fiecare data, ma doare burta de ras :))

    RăspundețiȘtergere