luni, 25 ianuarie 2010

Postare despre nimic

Azi nu am chef sa scriu despre chestii bio, ecologie, viata sanatoasa, copii si excursii. Nici macar despre fumat, ceea ce e o performanta - sa nu am chef sa boscorodesc pe tema mea preferata. Nu am chef sa scriu despre nimic, asa ca exact despre nimic voi scrie.
Moment in care intervine o problema: sa scriu despre nimic, ca subiect, sau despre nimic, adica fara subiect? Ma complic. O sa scriu atunci tot ce-mi trece prin cap in timpul celor 30 de minute pe care am de gand sa le dedic acestei activitati.

Cred ca am o relatie cu propriul meu blog. Adica, imi vine o idee, in loc sa vorbesc cu cineva, o pun pe blog. Ceea ce inseamna ca vorbesc de fapt cu vreo niste sute de oameni pe zi, pe departe mai mult decat as putea prin comunicare directa. Care oameni au devenit un suport moral important, desi de multe ori nu le raspund la comentarii ca nu stiu ce as putea spune decat "multumesc" si urasc sa ma repet. Oricum, daca ati ajuns pana la randul asta (eu m-am plictisit deja), multumesc.

In ultima vreme am constatat ca vointa e o chestie de exercitiu. Cam ca abdomenele. Iti ia mult sa te hotarasti sa te apuci. Te pui pe covor, faci doua, aoleu. Mai trece o saptamana, mai faci cinci. Dup-aia te enervezi, incepi zilnic, in fiecare zi cate 2-3 in plus. Si ajungi la 100, pe care le faci in timp ce-ti pilesti unghiile.
Cam asa si cu vointa. Fumezi, bei, alergi dupa iubiri, incerci sa nu-ti dezamagesti prietenii desi nu esti foarte sigur cine ti-e prieten, inghiti prostia unui sef, te uiti la kilogramele in plus si mananci dulciuri in continuare sa-ti treaca frustrarea, te stresezi 3 zile ca te-a jignit cineva, esti obsedat de ce cred ailalti despre tine, te frustrezi c-ai vrea sa pleci in concediu in Egipt dar n-ai bani decat de gazda in Eforie, depinzi de iubiri trecatoare, de prieteni de conjunctura, de tigara de la cafea, de salariul de pe card si de hainele de la Zara. Si intr-o zi ai prima incercare timida de a rezista. Azi nu il sun. Sau azi incep sa aplic la alte joburi. Sau azi nu ma mai opresc la cofetaria din colt. Te tine numai azi, maine o iei de la capat. Dar peste 2 zile iti mai iei un sut in fund, si te hotarasti din nou: maine imi dau demisia. Poate nu maine, dar dupa aceea constati ca nu a fost asa rau, ca nu esti asa prost cum iti spuneau ei si ca peste o luna o sa ai alt job sau firma ta. Sau nu il mai sun si nu mai stau cu mana pe telefon asteptand sa ma invite la film. Oricum suna el, si daca nu, suna altcineva caruia nu i-ai fi raspuns de teama sa nu ratezi potentialul apel.
Si vezi ca merge. N-a fost coincidenta, sau a fost? incerc din nou. De azi.. de azi orice. Iti trebuie numai vointa. Si o ai, dar ii trebuie exercitiu, cam la fel ca muschilor abdominali.

Ultimul lucru care imi trece prin cap, ca mi-a expirat jumatatea de ora. Oamenii vor chestii antagonice si care se exclud reciproc si, a naibii treaba, nu sunt fericiti daca nu le au pe amandoua, ceea ce este, in mod evident, imposibil. Adica: vrei sa muncesti putin, sa nu faci compromisuri si sa ai bani. Nu se poate, legile economiei spun ca pretul este proportional cu valoarea. In cazul in care nu esti vreun savant care scoate 3 formule de premiul Nobel pe ora, caz in care ora aia valoreaza milioane, trebuie sa consumi timp facand ce stii ca sa valoreze multi bani. Deci ori timp, ori bani.
Alta: vrei un partener frumos, destept, bogat, cu personalitate si pozitie sociala, care sa nu iasa din cuvantul tau. Pai daca ala are personalitate si prestanta, putin probabil ca o sa se lase transformat in marioneta (si invers). Si de aici dezamagirea majoritatii femeilor (si nu numai).
Sau: nu vrei sa fii singur, dar nici nu vrei sa fii legat. Adica, sa ai familie, dar sa te comporti de parca nu ai avea-o si totul sa fie ok. Toata lumea isi doreste un partener si niste copii (si cei care nu recunosc, lasati vrajeala), dar dupa ce le au, mai devreme sau mai tarziu vor libertate de burlaci/burlacite. Si fac depresii, se simt prinsi in cursa si o iau razna.

Intre noi fie spus, postarea asta a pornit de fapt de la ultimul paragraf.

4 comentarii:

  1. Problema asta cu vointa o am si eu. De la abdomene, pana la postarea constanta pe blog si trecand prin relatiile cu cei din jur,cu care imi promit in fiecare dimineata ca voi fi mai calma, mai intelegatoare,mai indulgenta. Tot timpul zic gata"de maine voi face asta" si tot asa imi dau seama ca nu trebuie de maine ci de acum.Iar despre cursa in care cu totii ni se pare ca suntem prinsi la un moment dat(pentru fiecare cursa e alta) eu fac un mic exercitiu: ma gandesc cum ar fi sa nu existe tot ce mi se pare ca ma tine in loc si constat ca ar fi mult mai rau fara si ca ce ma tine in loc sunt eu,nu cei din jur.Poti face o gramada de chestii chiar daca ai familie si reponsabilitati iti trebuie un pic de...vointa:-).

    RăspundețiȘtergere
  2. wow!.. ce tare esti!... putini gandesc, si mai putini resuesc sa puna in cuvinte!...

    Sa te uiti la filmul "Revolutionary Road" cu Leonardo DiCaprio si Kate Winslet. Este exact despre ce zici tu mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  3. Primul pas catre educarea vointei este bunavointa. Nici n-ai nevoie sa faci mari eforturi... E suficient sa incepi.
    Nu sunt de acord cu tine in totalitate... ref la ultimul paragraf: atunci cand tot universul tau de valori si responsabilitati si iubirea se orienteaza, invarte, adapteaza la universul pruncului tau sau a iubitei(iubitului, in cazul tau), nu te mai apuca nici-o nevoie de libertate sau depresie...

    Ah... Vizavi de vointa: dupa 20 de ani, m-am lasat de fumat. Mai am putin si fac o luna. Fara terapie, :), fara nicotine, pastile sau alte questii... Recunosc, am luat vreo 2 kg in prima saptamana, dar la mine erau chiar necesare. Si, pt cei care cred in vorbele unuia dezinteresat, chiar ma simt mai bine, respir mai bine, dorm mai bine, ba, chiar am un libidou enervant (cateodata) de crescut... :)) So, lasati tigarile.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc de comentariu, mi-a facut placere sa il citesc. Nu trebuie sa fii de acord cu mine in totalitate, nu suntem toti la fel. Eu fac parte din categoria celor al caror univers nu se invarte si adapteaza in jurul nimanui si cu siguranta nici nu-si doresc ca universul altcuiva sa se invarta in jurul lor. Spun asta desi in ultimul paragraf nu era vorba de mine, a fost concluzia unei discutii avute cu un prieten..
    Pot sa te citez la aia cu tigarile si libidoul? :)

    RăspundețiȘtergere