duminică, 30 august 2009

Alice in Tara Maimutelor

In seara asta n-am avut chef de munca (ceea ce se intampla foarte rar). Asa ca dupa ce am terminat de prelucrat copilul pana la faza somnic (asta dupa ce m-a prelucrat el prin parc vreo 3 ore de nu mai stiam nici cum ma cheama), m-am apucat de zacut pe canapea, cu telecomanda in mana. La mine e simplu: daca nu e nici unul din serialele preferate pe AXN sau din emisiunile de pe Travel&Living, pot sa ma duc sa ma culc (in paranteza fie spus, e pe T&L o emisiune cu chirurgi care micsoreaza stomacul unor oameni de 150-400 kg, ce faci sa ajungi la greutatea asta?).

Deci butonam. Ajung pe canalul 11, Antena 1, si traiesc cea mai fascinanta experienta din ultima vreme: emisiunea Test de fidelitate. Mai imi ies cateodata ochii ca la melc cand dau peste vreo minune gen bebelusi dati cu parfum, dar de data asta au iesit pana au plecat singuri la plimbare.

Astia zic ca personajele sunt fictive. Mie mi se par de un realism inspaimantator. De fapt asta e si senzatia cu care am ramas, mi s-a facut pur si simplu frica. Daca vreti sa traiti aceeasi senzatie unica, incercati urmatorul program experimental timp de o zi: va treziti, deschideti calculatorul, intrati pe pitzipoanca.org si cocalari.com. Nu veti mai avea nevoie de cafea. Luati autobuzul spre serviciu, pentru o experienta completa schimbati si cu un tramvai (pentru ne-bucuresteni s-ar putea sa nu fie totusi la fel de eficient). La serviciu, faceti ceva sa ajungeti intr-un depozit/magazin/zona de productie si ascultati juma de ora discutiile de acolo (s-ar putea sa aveti ghinionul sa dati peste oameni normali si sa ratati dialogurile gen "fa, fato, ai vazut fa ce silicoane si-a tras aia? pai are cu ce, ca nu sta sa munceasca pa 10 milioane ca noi!"). Dupa job, mergeti sa mancati la mall, eventual duceti-va la un film, tot acolo. La intoarcere opriti-va la magazinul de la parterul blocului, dupa care deschideti televizorul la o emisiune gen Test de fidelitate sau oricare alta de la Antena 1 unde se urla. Cand se termina, dati pe OTV. Daca mai puteti sa dormiti linistiti dup-aia, ori sunteti inconstienti, ori faceti parte din categoria de care mi s-a facut mie frica.

Intr-o tara normala diferentele intre oameni sunt destul de mici. La noi oamenii se impart in primate si aia care se intreaba cum au ajuns printre maimute. Acum o sa ma certe Ina ca toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu. Pai da, dar probabil si pe El il mai doare capul din cand in cand din cauza astora.

Nu vorbesc de cei saraci cu duhul, ca nu e vina lor cum nu e nici vina mea ca-s mioapa, de exemplu. Vorbesc de babuinii galagiosi, taranul de oras care nu are nici cinstea si bunul simt al taranului si nici eleganta oraseanului veritabil. Dezradacinatii indesati in garsoniere comuniste o data cu marea industrializare, care traiesc sa manance carne de porc prajita si sa bea bere la PET, socializeaza in fata blocului spargand seminte, se duc la mall cu toalele cele mai bune si de cel mai sclipicios sclipicios, vorba Bogdanei, ies la cumparaturi la hipermarket de parca s-ar duce la bal si isi umplu cosul cu pungi de chipsuri, suc Adria si munti de salam. Care se manifesta pe principiul gorilelor "care urla mai tare e masculul alfa", cel al papagalilor "cel mai colorat e papagalul sef", al gainilor "ce e stralucitor atrage atentia". Care se uita cum se balacaresc alti babuini la OTV, in ce pozitie s-a mai dus nus' ce vedeta manelista la buda in Cancan, cum se paruiesc unii la Antena 1 din cauza unei "ispite" care arata ca o coada de matura folosita excesiv.

Stiu, astia sunt, n-avem ce sa facem, ne adaptam, nu-i bagam in seama, nu avem de-a face cu ei. Problema este insa ca sunt pe principiul "prosti da' multi", se pare ca de la Lapusneanu incoace nu s-a schimbat mare lucru.
Eu nu prea stau sambata acasa, d-apai sa ma uit la televizor. Astazi insa am urmarit emisiunea care se da pe unul din cele 2 cele mai urmarite posturi tv din Romania, sambata la ora de varf. Pe scurt, cea mai importanta emisiune din grila tv. Si aceasta emisiune este despre niste femei care pun sa le fie urmariti partenerii, "ispititi" de o tanti, dupa care toti se incaiera si se balacaresc, ca la usa cortului. Si mi-am dat seama ca oamenii din emisiunea aia si cei ca ei sunt cei care dicteaza grila tv, prin audienta. adica sunt majoritari.
Ati vazut Idiocracy? Eu zic sa ne apucam sa facem fiecare cate 3-4 copii, ca altfel disparem in 2 generatii, pun astia liane intre blocuri.

sâmbătă, 29 august 2009

Cand erai mic vroiai bicicleta, nu?


Parerea mea e ca cine a inventat bicicleta a facut un mare bine omenirii, chiar daca omenirea aparent nu-si da prea bine seama de chestia asta.

De ce e bicicleta asa o chestie nemaipomenita?
Pentru ca faci sport in timp ce te deplasezi cu o destinatie, nu ca la sala de fitness unde dai din picioare aiurea. Jumatate de ora de mers pe bicicleta consuma in medie 250 calorii (la fel ca jumatate de ora de aerobic).
Pentru ca faci economie la benzina/bilet de autobuz/bani de taxi.
Pentru ca nu ai probleme cu locurile de parcare (daca ai bicicleta pliabila nu ai probleme nici cu depozitarea).
Pentru ca nu te poti bloca in trafic.
Pentru ca nu poluezi.


Stiu ca aveti argumente contra mersului cu bicicleta, cel putin in marile orase, si mai ales in Bucuresti. Da, soferii intra in tine si daca esti cu masina, cu atat mai mult pe bicicleta. Da, bicicletele se pot fura usor. Da, poate fi neplacut sa mergi in costum sau pe ploaie/zapada. Si da, pe pistele pentru biciclisti sunt parcate masini si merg pietonii ca oile. Dar..

Eu am avut norocul sa traiesc experienta vietii in Olanda, care se confunda cu viata pe bicicleta (85% din locuitori au cel putin o bicicleta, si le si folosesc). E adevarat ca acolo toate soselele au pista pentru biciclisti, semafoare speciale si locuri de legat bicicletele (care se fura ca in codru, eu imi luasem un lant de legat care costase cat jumatate de bicicleta). Dar au si o clima pentru care termenul "ploioasa" e un eufemism. Se mergea in costum, taior, cu diplomat, umbrela, pelerina de ploaie. La 2 zile dupa ce am ajuns acolo deja ma adaptasem si mi se parea firesc sa ajung la cursuri putin plouata, ceilalti 50 de studenti erau la fel. Si nu am racit din cauza asta, n-am suferit, de fapt nici nu mai observam de la o vreme.
In schimb am economisit multe sute de euro pe care i-as fi dat pe tramvai si mai eram si in cea mai buna in forma in care am fost in ultimii 10 ani.

Revenind la oile noastre bicicliste, am observat ca ne inmultim, cel putin in Bucuresti. Va mai dura pana sa ne vada soferii (nu-i vad nici pe motociclisti, si ei fac zgomot), pana sa nu mai fie masini/pietoni pe benzile pentru biciclisti, pana vom avea unde sa ne legam bicicletele. In rest, tine numai de noi. Si suntem pe calea cea buna, se inmultesc initiativele "biciclistice", una dintre ele fiind centrul de inchirieri gratuite de biciclete din parcul Kiseleff, La Pedale. Cealalta este Ciclopromenada nocturna, deja a doua, care a fost in noaptea de 21 august. Poti sa vii cu bicicleta ta sau sa inchirezi una de la Cicloteque pentru 24 ore, cu numai 10 lei. Urmatoarea plimbare va fi pe 11 septembrie, detalii aici. Bucurestiul e mai frumos noaptea, mai ales pe 2 roti..

miercuri, 26 august 2009

Ce-i cu cartile astea pentru copii?


Am o problema. Sau nu eu am o problema, nu stiu.
Matei primeste tot felul de carti pentru copii. Evident, nu stie sa le citeasca, si aparent nu vrea sa i le citesc nici eu (am incercat de cateva ori si s-a plictisit ingrozitor, se pare ca ii plac chestiile interactive, sub forma de dialog, nu cele unde el tre' sa stea si sa asculte).

Preventiv insa, m-am apucat sa le citesc eu. Avem o carte foarte mare care are vreo 30 de povesti clasice (de la Alba ca Zapada la Jack si vrejul de fasole). Cu ocazia asta mi-am dat seama ca povestile romanesti gen Harap-Alb si Capra cu 3 iezi sunt mult mai educative decat cele importate. De ce? pai s-o luam pe rand: povestea lui Jack e de fapt a unui copil care fura, cheltuie tot ce fura, dupa care se duce si mai fura o data. Ok, ala de la care fura e mare si rau, dar asta nu justifica ce face Jack. La sfarsit, Jack il omoara pe ala de la care tot fura prin taierea vrejului. Nu ni se spune ce face in continuare, dar probabil moare de foame dupa ce cheltuie si ultima transa din jaf. Personal mie Jack mi se pare personajul negativ.

Fluierasul din Hamelin. Unu' care se razbuna pentru ca locuitorii unui oras n-au respectat un contract luandu-le copiii. Tin minte, cand eram mica, ca ma inspaimanta povestea asta, iar acum, ca mama, imi ridica parul in cap. Nu stiu, povestile nu ar trebui sa aiba un happy end? Inteleg cum e cu morala ca tre' sa-ti tii intotdeauna cuvantul dat, dar mai e o morala cum ca rasplata trebuie sa fie pe masura faptei, si asta nu apare aici. Parerea mea e ca povestea asta ar trebui interzisa.

Mica Sirena. Care moare, dupa ce renunta la coada de peste si la limba ca sa fie cu printul. Life's not fair, sa le spunem copiilor asta de mici.

Fetita cu chibrituri. Povestea asta mi-a dat cosmaruri cand eram mica. Cine naiba vrea sa citeasca copilului despre o fetita care moare de foame dupa care moare de frig, la propriu? Inteleg sa vrei sa educi copilul in spiritul ajutarii celorlalti si aprecierii a ce are, dar asta e deja sadism.

Printesa Bob de mazare. Toate fetitele vor sa fie printese, am inteles. Ca sa fie printese trebuie sa fie extraordinar de sensibile, respectiv sa simta un bob de mazare prin 100 de saltele. Metafora e sa nu judecam oamenii dupa aparente. Metafora asta mi se pare mult prea bine camuflata, mai degraba povestea spune ca trebuie sa facem mofturi. Supa are prea multa verdeata, rochita asta nu e suficient de roz, eu sunt printesa, mami. Life's not fair, draga mea, pregateste-te pentru asta. Citeste Mica Sirena.

Si cireasa de pe tort, Barba Albastra. Care dupa ce si-a omorat 6 neveste, o fugareste pe cea de-a saptea cu satarul sa-i taie, explicit, gatul. Povestea e ilustrata cu desene (frumos colorate) care seamana cu un film interzis minorilor sub 12 ani: cadavre, sange, cutite, macete, sabii, sotul cu lama la gatul sotiei, fratii sotiei omorand sotul. Daca vedeti vreo metafora aici sa-mi spuneti si mie.

Mai am un set de "Primele mele carti", care lui Matei ii plac foarte tare. Sunt foarte ok, pana m-am uitat in cartulia numita "Alimente". Unde la pranz e un sandwich si un mar. La cina, in schimb, pui, paine, mazare, morcovi, inghetata, prajitura. Sper in mod sincer ca nu toate o data, oricum nimic din astea nu e potrivit pentru cina.

Concluzia? o sa-mi scot de la naftalina toate cartile pe care le-am pastrat din copilarie, Habar N-am si cartea cu familia Chit Chit sunt cu siguranta mult mai bune pentru un copil care se vrea normal. Sau poate nu mai pricep eu normalitatea. Adevarul e ca as rescrie povestea cu Jack, care dupa ce fura prima transa investeste banii intr-o plantatie de fasole, returneaza banii capcaunului impreuna cu un bilet la spa, sa se mai calmeze, si castiga din taxa de urcare si coborare pe care o pune pe vrejuri. E, ce ziceti?

marți, 25 august 2009

Cosmetice pentru ten cu ulei de masline organic

Le cheama Ismene, ceea ce este foarte amuzant. Pe la noi pe la birou se aud replici de genul "da-mi si mie izmenele alea oliv!", "de ce, ti-e frig?", "nu, vroiam sa le pun etichete..". Numele este de fapt cel al unei nimfe din mitologia greaca, oamenii au fost bine intentionati, de unde sa stie ce inseamna in romana.

Cand producatorul cosmeticelor bio pentru copii Nadin mi-a zis ca are si o gama din ulei de masline organic pe care le cheama asa, mai intai am ras vreo 2 zile, dupa care le-am cerut lista de ingrediente pentru fiecare produs. Nu de alta, dar nu pot sa-mi dau singura cu firma in cap aducand asa-zise produse naturale cu cine stie ce minuni prin ele. Ok, uleiul din care sunt facute e organic, da' restul?

Am avut o surpriza placuta, compozitia e de fapt cam aceeasi cu a produselor bio, cu exceptia faptului ca ingredientele naturale (unt shea, galbenele, aloe etc) nu sunt cultivate organic. Uleiul de masline, care e baza produsului, este insa organic, si in cateva produse am gasit si alte ingrediente organice. In rest, fara parabeni, parafina, parfum alergen, SLS. Trei dintre produse au propylene glycol, spre rusinea mea (si a lor, care au zis ca lucreaza la asta), celelalte 11 nu. Cei de la Cosmeticsdatabase au dat grad de risc 4 (mediu spre mic) daca e folosit in produse de ingrijirea tenului, dar personal astept sa-l scoata de tot din compozitie.

Am decis sa aduc gama aceasta pentru ca aveam nevoie de o alternativa mai ieftina la produsele bio pentru ten, pentru ca o crema de 100 lei si un demachiant de 70 nu sunt deloc la indemana tuturor. Asta dupa ce am cautat timp de aproape 1 an un producator de cosmetice bio care sa aiba preturi rezonabile la produsele pentru fata si nu am reusit sa gasesc. Olivellenic produce cateva creme la preturi ok, pe care am inceput sa le importam, insa sunt pentru toate tipurile de ten, si din cate am observat clientii (clientele) vor creme si alte produse pentru un anumit tip de ten.

Gama Ismene este undeva cu 50 pana la 70% mai ieftina decat cea Bioselect si este o alternativa buna la produsele standard pentru fata, la acelasi pret (cremele L'Oreal sunt tot pe acolo si sunt facute din exact ce nu contin produsele Ismene).

Gama are 3 tipuri de creme pentru fata (antiimbatranire pentru ten uscat si sensibil, 24 ore pentru toate tipurile, hidratanta pentru ten gras si mixt, ser pentru fermitate), creme pentru ochi (anticearcane, ser de fermitate, demachiant), demachiante, lotiuni tonice si scruburi pentru ten uscat, respectiv ten normal si mixt, si un gel de curatare a fetei.

Pentru ca nu e vreo mare diferenta de compozitie intre produsele acestea si cele bio, dar e o diferenta imensa de pret, mi-am dat seama care sunt componentele cele mai importante ale pretului mare pe care il au cosmeticele organice: ingredientele cultivate sau nu organic, si certificarea. Certificarea costa cam 2% din cifra de afaceri. Ingredientele organice au si ele o certificare care costa tot atat si, evident, sunt mai greu de obtinut.

Ceea ce imi doresc eu foarte tare este ca oamenii sa isi permita sa foloseasca produse fara ingrediente nocive, asa ca am decis sa nu ma limitez exclusiv la produse bio-organice si sa ma extind la produse cu ingrediente organice. Poate nu da asa bine la imagine, dar va avea efect, pentru ca vreau sa ofer o alternativa care sa fie si accesibila.

luni, 24 august 2009

Castigatorii concursului "Retete de 300 calorii"


Stiu ca am intarziat cam mult cu desemnarea castigatorilor, am vrut sa fac toate retetele, ceea ce la cat de des gatesc eu a durat ceva.
Au participat 34 de retete (surprinzator de multe, va multumesc tuturor), 21 de participanti. Am primit retete pe mail, pe blog, pe alte site-uri. Dintre acestea, din pacate numai 9 au respectat regulamentul concursului (partial), si numai 4 l-au respectat in totalitate (problema a fost lipsa linkului catre concurs), dar i-am luat in considerare pe toti 9.
Asadar, castigatorii sunt 4, in loc de 3, greu de facut selectia:
Kitchenette Aromas - file de piept de pui cu miere si lamaie
Nik26 - legume umplute
Isabela Cuisine - supa-crema de broccoli si dovlecei
Pofticioasa Sefa - salata de sezon


Va rog sa imi trimiteti pe mail numele, adresa completa si numarul de telefon, ca sa va pot expedia produsele.

p.s. Chestia asta functioneaza, am slabit 2 kilograme si continui, in cateva luni o sa fiu ca noua.

duminică, 23 august 2009

Miere pe dinafara, miere pe dinauntru



















Mi-am adus aminte, citind blogul Sideris, de unul din lucrurile mele preferate: mierea.

Maica-mea, biolog de fel si obsedata de hrana sanatoasa, si bunica-mea, ca o musceleanca adevarata (zona de apicultori, pe langa altele) m-au invatat de mica sa mananc in fiecare dimineata 2 felii de paine cu unt si miere (pe langa altele, micul meu dejun a fost intotdeauna masa principala, si in vremurile bune cand n-aveam de dat jos kilograme de dupa sarcina era constituit din 6 felii de paine cu diverse, plus o ditamai cana de lapte cu cacao, ce vremuri..). La fel, ceaiul, laptele si orice altceva ar mai trebui indulcit se indulceste cu miere, si cum prajituri nu mananc, in felul acesta zaharul nu prea are loc in alimentatia mea.

Mi-am pastrat obiceiul asta cu mierea la micul dejun, si in fiecare an imi cumpar cam 15 kg de miere de la producatorii locali din Muscel, stoc pentru iarna. Rezultatul acestui obicei este ca nu m-a durut niciodata stomacul in mod serios (ceea ce e o minune avand in vedere regimul de 4 ani de facultate bazat pe paine cu margarina si sare, la alegere cu slana cu ceapa sau tocanita de cartofi - care avea si cate un carnat in zilele cand intra bursa). Pe langa asta, nu am probleme cu dintii si racesc foarte rar. Mierea singura nu a facut toate astea, dar a contribuit in mod serios, mai ales ca utilizand-o am scapat de zaharul rafinat care e un dezastru (argumente intr-o postare viitoare).

Proprietatile minune ale mierii

Mierea contine apa, glucide, fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza, proteine, aminoacizi, substante minerale (calciu, cupru, magneziu, siliciu, fosfor, mangan etc), vitamine (B1, B2, B6, B5, K, C), graunte de polen, substante antibiotice etc. Mierea este un aliment usor asimilabil, satisface rapid nevoia de energie a organismului, nu este iritanta pentru sistemul digestiv, este foarte bine tolarata de rinichi, reface repede organismul dupa efort, calmeaza sistemul nervos, are proprietati antiseptice, cicatrizante si antibiotice, are proprietati conservante
.

Mierea are si proprietati care difera in functie de tip, de exemplu cea de tei e calmanta, cea de floarea soarelui e tonica, cea de salcam e calmant gastric si inhiba actiunea helicobacterului pylori, care este responsabil pentru aparitia ulcerului gastric (v-am zis ca nu m-a durut niciodata stomacul), iar cea poliflora este cea mai bogata in proprietati curative, pentru ca imprumuta calitatile tuturor plantelor de la care au luat albinele polenul.

Mierea ajuta la prevenirea diabetului, a cariilor dentare, a obezitatii, osteoporozei, dar si a tulburarilor de crestere si dezvoltare la copii. Subliniez "prevenirea", pentru ca, o data problemele acestea instalate, pot fi reduse prin consumul de miere, dar acesta trebuie combinat cu multe alte actiuni.

Mierea are actiune antibaceriana si asupra altor bacterii care dau diaree in special copiilor mici (salmonella si esherichia coli), de aceea este foarte eficienta hidratarea acestora cu apa indulcita cu miere.

O lingurita de miere are in jur de 50 calorii, insa are fructoza, care nu stimuleaza productia de insulina, de aceea este recomandata pentru diabetici.

























Efectele utilizarii externe a mierii


Mierea este un excelent pansament, datorita proprietatilor antibacteriene poate fi aplicata pe rani pentru a scadea posibilitatea infectiilor si a grabi cicatrizarea. Are si usoare efecte antiacneice, dar cele mai importante caracteristici sunt antioxidantii si efectul hidratant. Mierea este un adevarat "burete", care atrage si retine hidratarea. Produsele pe baza de miere sunt recomandate in special celor cu tenul uscat , deshidratat sau matur, dar si celor cu usoare probleme.

In gama Olivo (trebuia sa zic si ceva despre asta, nu?) exista foarte multe produse cu miere, produsele apicole fiind de altfel principalul ingredient al marcii Olivellenic, in afara de uleiul de masline: sapun cu ulei de masline si miere, gel de dus cu miere, lotiune de corp, unt de corp, masca-balsam pentru par, toate cu ulei de masline si miere.

Cum alegem mierea pe care sa o consumam

Cel mai bine este, evident, sa consumati miere eco. Ce inseamna aceasta? Ca zonele in care s-a dus apicultorul cu albinele nu sunt poluate si nici stropite cu pesticide. La noi se produce miere eco certificata, stupina Biris din Alba este unul din producatorii pe care i-am gasit la un targ, dar mai sunt si alti producatori. Diferenta de pret intre mierea eco si cea necertificata este destul de mica.

Daca totusi cumparati miere necertificata, va dau cateva sugestii: cumparati de la producatori locali pe care ii cunoasteti sau de la care a mai cumparat cineva cunoscut cu cel putin un an inainte. De ce? pentru ca multi comercianti amesteca mierea cu melasa, sau ii pun zahar, e un produs usor de falsificat. Mierea adevarata se zahariseste dupa cateva luni, cea falsificata ramane fluida. Din experienta mea de mancator profesionist de miere, cea poliflora se zahariseste cel mai repede, si este si cea mai dulce. De asemenea, daca nu sunteti sigur pe unde a umblat apicultorul cu stupii, evitati mierea de floarea soarelui, pentru ca majoritatea campurilor sunt stropite. Cele mai sigure feluri de miere sunt cea de fructe de padure, cea de salcam si cea de tei. Preferata mea este cea de salcam, care are o aroma extraordinara si nu este exagerat de dulce; singura problema e ca este foarte fluida si fuge de pe felia de paine.

Exista mult mai multe feluri de miere, insa acestea de mai sus, impreuna cu cea poliflora, sunt cel mai des intalnite pe la noi.

Sigur ca mierea nu este singurul produs al albinelor cu foarte multe efecte pozitive, dar despre propolis si ceara de albine in episodul urmator, la fel si despre otetul de miere si mere, preferatul meu.

Revin cu sublinierea, mierea previne foarte multe probleme, dar nu poate sa le vindece daca au aparut deja. De aceea eu am inceput sa-i dau cate o lingurita de miere lui Matei, amestecata in iaurt (degresat), si intentionez sa ii transmit obiceiul cu mancatul de miere dimineata si nu numai. Atentie, mierea nu trebuie data copiilor mai mici de 1 an, deoarece poate contine microorganisme cu care organismul lor nu poate lupta la varste fragede (inclusiv toxina botulinica).
La fel si voi, chiar daca aveti 30 de ani si n-ati mancat miere "on a regular basis" pana cum, daca incepeti s-ar putea sa preveniti foarte multe probleme pe care le-ati putea avea in viitor. Si mai e si delicioasa.

joi, 20 august 2009

Sa fii eco prin ochii celorlalti

Pana nu foarte de mult aveam o parere foarte ferma despre multe lucruri. Fumatul mi se parea un obicei stupid, taiatul copacilor o crima, consumul excesiv de apa, hartie, curent o risipa facuta de idioti fara simt de conservare. Imi exprimam foarte transant toate aceste pareri, oamenii ziceau da sau ba. Nu sunt genul de om pe care sa il ignori, asa ca ceva tot trebuiau sa zica. Mai rau era pentru cei care lucrau cu mine si isi luau portia de mustruluiala de fiecare data cand consumau topuri de hartie ca sa printeze aiureli, dupa care nici macar nu foloseau partea libera ca ciorna or something (consumul inutil de hartie ma revolta cred ca de cand eram prin scoala primara).

Dupa care, la un moment dat, am dat de notiunea de "cauza". Adica, uite dom'le, poti sa traiesti foarte bine, sa castigi bani, sa ai familie, prieteni, sa te distrezi, adica sa nu faci nimic diferit, decat ca te preocupa si altceva decat propriul tau dos.

Unul din marile avantaje in povestea cu Olivo este ca am avut si voi avea in continuare ocazia sa cunosc foarte multi oameni faini, de care nu m-as fi lovit altfel. Intalnirea, reala sau virtuala, cu ei m-a facut sa-mi dau seama ca poti sa transformi o parere intr-o cauza si de acolo intr-o actiune. Nu se schimba nimic, decat in bine. Poti sa crezi ca ar trebui sa se planteze copaci, sa se faca donatii, sa fie ajutati copiii, sa se faca adaposturi pentru animale, mamele sa-si alapteze copiii in loc sa le dea lapte praf. Daca faci si ceva sa-ti pui parerea in practica, nu numai ca o sa observi ca nu e numai parerea ta, ci si ca parerea ta poate fi de fapt o realitate.

Cateodata am senzatia ca sunt 2 lumi separate: cei pe care ii tot cunosc in ultima vreme, oameni preocupati de natura, de voluntariat, de animale, de sanatatea copiilor, de sanatatea lor insisi, si oamenii cu care sunt obisnuita, care in majoritate nu sunt preocupati de NIMIC. Nu ma intelegeti gresit, oamenii din jurul meu sunt oameni de treaba, majoritatea inteligenti, cu bun simt, numai ca nu le-a trecut niciodata la modul serios prin cap ca ar putea sa-si ia parerile in serios. Aici o mare parte dn vina o are si sistemul nostru educational, in mod normal implicarea in cauze sociale si actiuni de voluntariat ar trebui sa fie incluse in programa scolara si sa constituie un atu in CV, asa cum se intampla in alte tari unde nu mor caprele vecinilor.

A doua mare problema e mentalitatea, si aici vroiam sa ajung. Toata tara asta are mentalitate de adolescent, adica "ce-ai, frate, doar nu vorbesti serios cu chestia asta", cum adica voluntariat? ce plantat de copaci? ce reciclare? ce centru de animale? "ce-ai frate, esti prost?".

N-as fi observat niciodata chestia asta daca nu treceam si eu in tabara alora care nu au numai pareri. Reactiile celorlalti sunt cu atat mai interesante cu cat profilul meu de personalitate nu se incadreaza in cel asociat cu al visatorului, entuziastului, omului dedicat ajutarii celorlalti. Sunt pragmatica si 100% logica, nu-s tocmai genul la care te-ai astepta sa fie impresionat de diverse chestii triste si sa vrea sa salveze lumea. Nu te astepti nici ca cineva care toarna pe gat o sticla de vin cum ar bea altii un pepsi sa-ti tina discursuri despre mancare sanatoasa. De fapt cea mai buna dovada ca oamenii gandesc in tipare este ca mi se intampla aproape zilnic sa ma intalnesc cu oameni care ma stiu de foarte multi ani si care sa ma intrebe uimiti "Da' tu cand te-ai lasat de fumat?" Eu n-am fumat niciodata, nici macar n-am incercat sa trag vreodata vreun fum. "Cum nu, ca eu te-am vazut fumand?!". Un rocker care bea (ocazional:) , merge prin cluburi la fel de rock ca el, e foarte dintr-o bucata, se da cu motorul si nu fumeaza?! Nu se poate, trebuie sa fumeze! In mod incredibil, nu. Si in mod si mai incredibil in mintea a zeci de oameni eu fumez, pentru ca oamenii ca mine fumeaza. Si oamenii ca mine nu sunt ecologisti.

De fapt asta e. Eu am tinut discursuri cu taiatul copacilor intotdeauna, am mancat sanatos (mai putin la facultate, unde cu 5 lei pe zi nu prea ai optiuni), nici macar n-am baut cafea. Nimic din asta nu mergea cu tiparul in care ma incadram, asa ca erau numai niste ciudatenii nesemnificative si atat. Acum sunt deja un mod de viata, pentru ca nu vreau sa fiu ca popii care te invata sa faci aia si aia (lucruri foarte bune de altfel), dupa care se duc si se imbata la vreo inmormantare pentru care au cerut o palarie de bani. Acum cand si respect ce spuneam inainte, prietenii mei au impresia ca am innebunit (asta dupa ce, in ciuda asteptarilor tuturor, am fost prima care a facut copil, inca nu si-au revenit din soc). Dar cum nu sunt genul care se duce zilnic la biserica si nu aduna 10 pisici acasa si in general nu exagereaza cu nimic, nu stiu cum sa o clasifice. In rest par "normala", nu s-a schimbat nimic. Norocul meu e ca, neputand sa ma asocieze cu tiparul omului exaltat, am sanse ca la un moment dat sa si asimileze ce le tot povestesc, si in felul asta sa-i pot influenta pozitiv si, cine stie, sa treaca in tabara celor carora le mai pasa si de altceva (in afara de propriul lor dos, dupa cum spuneam).

Ma gandam insa cum e sa fii eco (nu neaparat eco, ci dedicat oricarei alte cauze - cauze pozitive, nu hai sa exterminam nu stiu ce rasa) in ochii celorlati. Daca nu esti suficient de "normal", devii automat un "freak" si nu te mai asculta nimeni, oamenii nu vor sa auda de lucruri care le-ar putea influenta confortul si misca fundul 2 metri mai incolo. Avem o problema serioasa de mentalitate pe aici prin zona. Ce facem, o schimbam?

duminică, 16 august 2009

Cosmetice bio pentru copii pe baza de rodie

Dupa lupte seculare care au durat un an, in sfarsit avem o gama dedicata exclusiv copiilor si bebelusilor. Zic dupa lupte seculare pentru ca am cautat o gama bio de copii care sa fie si buna sa aiba si un pret civilizat de mi-au iesit ochii din cap. Evident, am gasit-o tot in Grecia, ca toate lucrurile se intampla cu un rost.

Gama se numeste Nadin, e certificata organic de AIAB-ICEA si e pe baza de rodie, amestecata cu ulei de masline, galbenele, jojoba, shea, aloe si tot ce e mai bun pentru cel mai scump fundulet din lume (asa ii zic eu lui Matei, dar fiecare cu funduletul sau funduleata lui).

Mie imi place foarte tare ambalajul, fiecare e desenat ca de copii mici, si cele cu dispensere au capacul in forma de inimioara, mi s-a parut genial. Si miros extrem de natural (ce chestie).
Gama are sampon, gel de dus, lotiune de corp, lotiune de curatare, talc lichid, crema pentru iritatia de scutec, ulei de corp si pasta de dinti (pentru cine are asa ceva, noi deocamdata avem numai 5 si inca unul pe drum). Le gasiti aici.

Si daca va intrebati cumva ce e cu rodia asta si de ce e asa buna pentru pielea bebelusilor, sa stiti ca e bogata in antioxidanti (la fel ca uleiul de masline), are un foarte mare efect reparator pentru piele, crescandu-i si elasticitatea (ceea ce e esential cand ba te-a iritat scutecul, ba ai bubite de caldura, ba dermatita atopica), dar si hraneste si hidrateaza pielea. In general se foloseste cand e ceva de reparat, piele iritata, uscata, par facut harcea parcea.

sâmbătă, 15 august 2009

O etapa noua si de ce e scump sa fii ecologist

La concurenta cu un weekend la mare si sarbatoarea Sfintei Maria era de asteptat ca nu va fi buluc la inaugurare, nu a fost, dar ne-am simtit foarte bine cu cei care ne-au vizitat si (la asta nu ne asteptam) ne-au adus si cadouri, toate frumusele si naturale. Au ramas insa prajituri, daca vreti sa treceti saptamana care vine pe la noi pun cateva deoparte. Eu sunt acolo in fiecare zi de la 12 la 19, probabil mai putin vinerea cand voi fi inlocuita.

In alta ordine de idei, am descoperit cu mare incantare ca prietenii mei care au tipografia de care ne-am alipit recicleaza cartonul, asa ca ambalajele in care ne vin produsele vor lua acest drum.

Dupa cum va inchipuiti, la sediu plasticul este interzis (se permite sub forma de capsator si alte instrumente de birou + un ghiveci in care e un lamai pe care nu prea imi vine sa-l mut deocamdata, si asa i-am schimbat locatia, nu vreau sa se supere pe mine si sa se usuce). Mobila e de lemn natur si ratan, accesoriile din sticla, pernitele din bumbac. Evident ca pentru musafiri am vrut sa iau farfurii si pahare din carton. Cu farfuriile, mai treaca mearga. Cu paharele in schimb a fost funny: 8 pahare de carton costa cat 12 pahare de sticla sau cat 100 pahare de plastic. Asa ca dupa un calcul simplu acum avem niste frumoase pahare de sticla, mult mai refolosibile decat cele de carton si mult mai ieftine.

La fel cu catalogul: am vrut sa-l tiparim pe hartie reciclata. Surpriza: hartia reciclata care arata ca hartia igienica are un pret cu 50% mai mare decat hartia obisnuita, iar cea care arata bine are un pret dublu. Om fi noi ecologisti, da' milionari nu suntem. Oricum, nu inteleg. Voi?

joi, 13 august 2009

Nu uitati de inaugurare

Maine (sambata) intre 11 si 15 facem inaugurarea cu prajiturele de casa si bauturici bio, nu uitati sa ne faceti o vizita! Detalii aici.

miercuri, 12 august 2009

Sampon impotriva caderii parului


La cererea publicului, am adus si cel mai nou sampon Bioselect, sampon tonic impotriva caderii parului. Nu de alta, dar m-au intrebat o gramada de domnisoare dragute ce sa faca sa nu le mai cada parul.
Pai, mai intai, sa reduca nivelul stresului - se poate, eu de exemplu am ajuns sa nu ma mai agit pentru nimic, in ultimele cateva luni m-am enervat/stresat numai de 2 ori, saptamana trecuta cand maica-mea a tinut mortis sa ma convinga timp de o ora sa ma imbrac cum vroia ea - mama, alooo, am 30 de ani - chiar asa, voua vi se intampla de-astea? ca mie incepe sa mi se para neverosimil stilul maica-mii..
Deci, cum sa nu-ti cada parul. Deci nu te stresezi (aveam un coleg foarte simpatic in liceu care zicea "deci" o data la 3 cuvinte). Daca te stresezi, se ia un par (un picior de masa, un facalet, ce aveti la indemana) si se rezolva problema (simbolic vorbind). Glumesc, evident (sau nu?).
Pe langa asta: vopsit cat mai rar si preferabil cu vopsea naturala (vopsitul lunar nu e o garantie a succesului). Nu fumat. Nu spalat zilnic pe cap. Nu coafat prea des (personal eu sunt adepta coafatului in mod exceptional, dar eu nu sunt prea reprezentativa pentru hobby-urile feminine).
Si, evident, sampoane bio, macar nu au ingrediente care sa atace firul de par. Il puteti incerca pe acesta, eu nu am cum, pentru ca nu imi cade parul, asa ca n-ar fi relevant, insa voi reveni cu impresiile utilizatorilor.

p.s. Fara legatura cu subiectul, luni vom avea castigatorii concursului de retete, in sfarsit.

marți, 11 august 2009

O carte de 700 de pagini intr-o rasuflare

Io-s din categoria aia care se duce in Vama Veche si isi cumpara carti. Nu, nu in loc de bere, berea e la locul ei (de fapt nu beau bere, numa' vin). Intamplator, in Vama e o librarie buna. De fapt nu intamplator, oamenii vand in functie de cerere, si se pare ca aceasta e de cea mai buna calitate. Asa ca mi-am luat cartea de langa, cu gandul ca o citesc cam in 2-3 luni (700 de pagini ori maxim 10 pagini seara inainte de culcare, calculati si voi).

Dar cum la Campulung am o lavita pe care am dat gata de-a lungul timpului stive intregi de carti, incepand cu Demonii lui Dostoievski citita la 12 ani si inca neegalata de vreo alta carte (oi fi fost si eu mai impresionabila atunci, nu stiu), am ras Razboiul sfarsitului lumii in 2 zile. Si nu cred ca lavita a fost cea care m-a facut sa fac legatura intre ea si Dostoievski de care ziceam mai devreme.

Nu stiu cum sa descriu cartea asta, altfel decat ca un amestec genial intre parabola si realitate, bine si rau, actiune si dragoste, istorie si fictiune, adica de toate facute nu ghiveci ci opera de arta. Cartea nu are personaje negative sau pozitive, ci personaje reale, umane, palpabile, toti sunt oameni cu bune si rele, taranca sau colonel, predicator sau talhar. Adevarul e ca urasc comentariile literare, asa ca o sa ma opresc aici.
De fapt asta mi-a placut cel mai mult la Llosa, personajele sunt umane, nu pozitive sau negative.

A, si ca sa va spun despre ce e vorba: un predicator care se credea (o fi fost, nu stiu, nu ma bag) trimisul lui Dumnezeu umbla prin preeria Braziliei si aduna adepti de toate soiurile, in general toti oamenii fara alta sansa in viata (handicapati, damnati, talhari, preoti pacatosi, oameni saraci sau saraciti de seceta), care erau inspaimantator de multi. Toata gasca asta se stabileste pe terenul unui baron local si intemeiaza o asezare care se conduce dupa reguli proprii. Evident ca republicii nu-i convine si trimite armata peste ei. Ce se intampla dup-aia, va las pe voi sa aflati.

Dupa ce am terminat cartea asta am simtit nevoia de lucruri mai putin serioase, asa ca am jumulit in ritm de una pe zi urmatoarele: San Antonio, ceva cu "cautati prindeti si aduceti whiskey" (daca nu il stiti pe aiuritul asta merita sa va familiarizati cu el, e un scriitor francez de carti politisto-umoristice, lectura easy de tavalit pe jos de ras), vreo 3 Agatha Christie si o re-re-re-lecturare a Fulger in plina vara de P.G. Wodehouse, un scriitor englez cu un umor cat se poate de britanic.

Postarea de fata e de fapt raspunsul la intrebarea Siderisei despre ce carti era vorba in postarea de vacanta.

luni, 10 august 2009

Gata si vacanta



Vacanta numarul 2, ca prima a fost in mai.
Saptamana trecuta am fost la Campulung (Muscel), in vacanta de familie, cu tot cu Matei. Cum sus-numitul este mai degraba distractiv decat obositor si cum eu iubesc foarte tare orasul in care am copilarit, mi-am incarcat bateriile sa-mi ajunga pana de Craciun. Si, desi am avut de lucru, am apucat sa citesc o carte de 700 de pagini pe care acasa as fi dat-o gata in vreo doua luni, probabil. Plus inca vreo 5 carti mai mici.


Oricum va recomand zona chiar si pentru un weekend, daca nu pentru o vacanta intreaga. Se ajunge pe autostrada A1 pana la Pitesti, dupa care 50 km pe drumul spre Brasov, de cand iesiti din Bucuresti faceti cam 1,30-2 ore si nu ajungeti niciodata sa va blocati ca pe Valea Prahovei. Peisajele sunt dementiale, cazarea e ieftinuta, sunt o gramada de obiective turistice: manastirea Negru Voda din oras e din secolul XIV, manastirea de la Namaesti are o bisericuta sapata in piatra, la Cetateni e un castru roman si o alta manastire (si Inedit, un producator bio), daca mergi pe langa lacul Rausor - din poze - ajungi la cabana Voina si de acolo incep trasee montane superbe, inclusiv cel spre Iezer, in zona sunt cheile Dambovicioarei si pestera omonima, zona Satic si rezervatia Piatra Craiului, Rucarul, si as putea s-o tin asa pana maine.
Daca ajungeti prin zona opriti-va si in piata centrala din Campulung si cumparati branza de cosulet (in coaja de brad) si cas afumat, specialitatile locale care sunt intr-un mare fel.


Zona e minunata si pentru copii, poieni largi si dealuri pe care se poate alerga si culege floricele, livezi, paduri si tufe de afine si fragi, ca sa nu mai amintesc de aerul de munte. Matei se simte foarte bine acolo, si eu lucrez cu spor la planul de relocare, cu tot cu logistica Olivo si cu o fabricuta de mancarica bio. Sper sa nu ramana la stadiul fabricuta de vise..

vineri, 7 august 2009

Olivo are sediu! si showroom!


Am o veste care, daca nu vi se pare atat de buna, e din cauza ca nu ati vazut muntii de cutii de la mine din sufragerie+bucatarie+hol (in dormitor n-au ajuns inca), cutii cu cosmetice, cutii de impachetat, cutii de mostre, cutii cu hartii, folii, elastice, capsatoare, facturi.. si noi sarind peste ele (eu si Andrei), respectiv jumulind orice este la indemana, daca nu e mami atenta (ultima oara Matei se juca foarte vesel cu rujurile Jasmin, chestie care, avand in vedere cat m-au costat, mi-a cam dat palpitatii).

Asa ca am luat masuri, pana nu-si pune copilul in cap vreo cutie de sampoane cu totul. Marele meu noroc au fost niste buni prieteni care au o tipografie (Ex-Libris se cheama) pe care tocmai au relocat-o in fostul sediu Gipo (lantul de magazine pentru pescari si vanatori). In zona de birouri le-au mai ramas niste spatii, pe care le-am arvunit pentru Olivo. Asa ca din 15 august am birou, am depozit, am si un mic showroom combinat cu biroul. Toate intr-o zona foarte buna, intr-o cladire foarte civilizata, adica mai mult decat am sperat, dar se pare ca cineva (nu spunem cine, persoana importanta) tine cu noi si vrea sa ne facem mari.

Asadar incepand din 17 august va astept in vizita, daca aveti drum prin Piata Muncii si nu numai. Sediul e in strada Mieilor nr. 17-21, etaj 1. Se ajunge cam in 2 minute de la metrou Piata Muncii, am atasat si o harta. E o cladire mare si albastra, intrarea e prin curte, in care se ajunge prin Intrarea Mieilor. Care curte are o parcare mareee (in Bucuresti nu prea vezi asa ceva) si pomi si floricele si in curand o bancuta, pentru de-astia mici care vin in vizita (si prietenii mei au un baietel de 4 luni care cred ca o sa invete de mic cum e cu afacerile).
Eu o sa fiu acolo in fiecare zi (lucratoare) de la 12 la 19, ca de la 12 poate sa il ia mama pe Matei (da, stiu ca sunt norocoasa ca are cine sa ma ajute, mai ales ca am o trauma cu o bona).

Ce vroiam insa sa spun, cel mai important, este ca pe 15 august (sambata) facem o mica inaugurare, cu cafelute, vin si crantanele bio, asa ca daca sunteti prin Bucuresti si vreti sa ne bem cafeluta impreuna va astept cu mare drag, teoretic de la 11 la 15, practic incepand de la 11 si terminand cand se termina vinul. Si cafeaua.

miercuri, 5 august 2009

Folositi insecticide naturale!

La noi in bucatarie, in mod traditional, in fiecare vara invadeaza gandacii. Cauza este un vecin care pleaca toata vara si il suspectez ca lasa casa plina de mancare. Pana sa se nasca Matei era simplu, una bucata tub Raid si tineam cat de cat problema sub control. Acum nu se mai poate, pentru ca in afara de vaporii pe care ii poate inhala isi mai baga si manutele cam peste tot pe unde s-ar putea da cu insecticid. In consecinta, de fiecare data cand intru in bucatarie sunt pregatita sa masacrez cativa musafiri nepoftiti, in medie 3-4/intrare.

Asa ca am cautat alternative traditionale pentru eliminarea vizitatorilor nepoftiti. Am gasit 2 variante, pe care le voi testa saptamana aceasta:
- bicarbonatul: este biodegradabil, nu e toxic si se spune ca e foarte eficient. Se face o solutie din o lingurita de bicarbonat cu 4 linguri de ulei de masline, se umple o sticla cu vaporizator cu jumatate de litru de apa si se adauga amestecul. Se pulverizeaza de mai multe ori pe zi, pana la disparitia insectelor.
- acidul boric: se face o solutie din 100 ml apa si o lingura de acid boric, se umezesc bucatele de paine care se lasa prin zonele circulate de gandaci, care mananca si fac poc. Din pacate insa acidul boric este toxic daca e ingerat (este totusi nevoie de o cantitate de peste 250 grame pentru o persoana de 50 kg ca sa fie fatal), asa ca metoda poate fi utilizata numai daca nu aveti copii sau in perioadele cand sunteti plecati in vacanta. Later edit: am incercat solutia in saptamana cat am fost la Campulung. Azi am adunat un faras de gandaci decedati, am mai zarit numai unul in viata dar de asta o sa ma ocup personal. Deci functioneaza.

Un alt efect foarte grav al insecticidelor se pare ca este leucemia la copii. Mai jos gasiti un articol preluat de pe Hotnews pe aceasta tema:

Un nivel ridicat de urme de insecticide de uz casnic a fost gasit in urina copiilor cu leucemie. Concluzia le apartine cercetatorilor de la Universitatea Georgetown, din Washington. "In studiul nostru, am comparat urina de la copii bolnavi de leucemie cu cea de la copii sanatosi, precum si cu urina mamelor lor", a declarat Offie Soldin, autorul acestei cercetari, citat de AFP.


"Am gasit un nivel ridicat de insecticide de uz domestic inclusiv in casele in care locuiau cuplurile mama-copil afectate de cancer. Nu putem sa tragem concluzia ca insecticidul cauzeaza cancer, dar concluziile noastre releva necesitatea unor studii mai aprofundate in acest domeniu", a subliniat Soldin, intr-un comunicat.

41 de copii bolnavi si mamele lor au fost supusi unor teste, in perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2008, precum si 41 de copii sanatosi, insotiti de asemenea de mame. Urme de pesticide au fost detectate in urina a peste jumatate dintre participanti, insa nivelul a doua componente organofosforice era mult mai mare la copiii bolnavi de leucemie.

Insecticidele ce contin compusi organofosforici sunt absorbite usor pe cale cutanata sau respiratorie. "Stim ca insecticidele sub forma de spray-uri sau benzi sunt prezente in 85% dintre camine, dar rezultatele arata clar ca nu toti copiii acestor familii dezvolta cancer", a continuat autorul studiului.

Studii precedente, realizate mai ales in regiuni agricole, au aratat deja ca exista o legatura intre insecticide si cancerul la copii, dar potrivit cercetatorilor de la Lombardi Comprehensive Cancer Center din Georgetown aceasta analiza este prima realizata in mediu urban. Leucemia se dezvolta mai ales la copii de trei pana la sapte ani.

luni, 3 august 2009

Solarul este oficial cancerigen


De vreo cateva sute de ani oamenii considerau ca pielea este cu atat mai frumoasa cu cat este mai alba. Se protejau cu umbrelute, palarii cat masa mea din bucatarie, manusi in plina vara. Rezultatul era probabil ca vitamina D ioc, deci oase fragile si osteoporoza (cine traia suficient sa ajunga la ea).

De cativa zeci de ani, am luat-o in sens opus. Cu cat mai neagra, cu atat mai sexy. Nu stiu ce parere aveti voi, dar femeie blonda platinat cu pielea maro spre negru e un peisaj care mie cel putin mi se pare usor neasortat, e ca si cum ai amesteca roz cu albastru. Bronzul e frumos, si util pe deasupra, insa in limite umane, o nuanta-doua mai inchis decat culoarea naturala.

Partea proasta e ca in goana dupa o piele cat mai inchisa femeile sunt dispuse sa faca orice, inclusiv sa se supuna in mod periodic unui bombardament cu raze UV mult mai puternic decat in cazul unei expuneri normale la soare si, evident, fara protectie. Partea buna este ca OMS vrea sa interzica solarele, in special pentru tinerii sub 18 ani. Metoda educatiei nu cred ca functioneaza, ca si in cazul fumatorilor replica este "doar n-o sa fac tocmai eu cancer". Ba bine ca nu.
De ce, cititi mai jos, in articolul pe care l-am gasit pe Hotnews:

Solarul este cancerigen. Avertismentul vine de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, care a anuntat ca sedintele la solar sunt la fel de periculoase precum tigarile, arsenicul si azbestul. Anterior acestui studiu, oamenii de stiinta clasificasera solarul ca "probabil cancerigen", scrie Reuters.

Dupa analize amanuntite, cercetatorii de la Agentia Internationala pentru Studierea Cancerului (IARC) - parte a OMS - au anuntat ca radiatiile ultraviolete pot declansa o astfel de boala. Ceea ce inseamna ca orice expunere prelungita la soare comporta un grad mare de risc. Insa oamenii de stiinta avertizeaza ca intensitatea radiatiilor emise de solar in timpul unei sedinte de bronzat de 20 de minute echivaleaza cu o zi intreaga la plaja.

"Riscul aparitiei cancerului de piele este cu 75% mai mare in cazul in care aparatele de bronzat sunt folosite inainte de 30 de ani", se arata in raportul IARC. Pericolul este cu atat mai mare cu cat saloanele moderne de bronzat sunt dotate cu aparatura care produce radiatii de 10 pana la 15 ori mai intense decat soarele de la pranz de pe o plaja mediteraneana, spun oamenii de stiinta.

In ultimii 20 de ani, numarul cazurilor de femei diagnosticate cu melanom malign s-a dublat, iar o mare parte a responsabilitatii o poarta saloanele de bronzat, avertizeaza specialistii. In Marea Britanie, 9.417 de oameni au fost diagnosticati in perioada 1985-1987, pentru ca in 2004-2006 numarul lor sa creasca la 24.356.