sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Am un copil. Ma intorc la lucru? stau cu el acasa?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt workoholica. Si socially addicted. Adica genul care munceste 10 ore pe zi si chefuieste inca 5. Intr-un astfel de program nu si-a inchipuit nimeni ca o sa aiba loc si o chestie mica si haioasa numita intamplator Matei (cu numele Vlad n-a fost de acord domnul tata).
Pana sa apara sus-numitul am lucrat numai pentru altii, desi cred ca aveam vreo 13 ani cand am inceput sa visez la propria mea afacere. Pe care am tot amanat-o, din mai multe motive: n-aveam bani, n-aveam timp, n-aveam experienta, n-aveam cu cine. Dupa care a aparut Matei si mi-am dat seama ca nu o sa mai ajung niciodata in faza "plecat dimineata venit noaptea muncit nonstop".

Nu cred ca poti sa fii in acelasi timp, si sa le faci bine, mama si femeie de cariera in sensul de "cariera de multinationala", adica visul oricarui absolvent de facultate care nu stie pe ce lume e. Muncitul mult si pentru altii, mai ales pentru fabricile de gulere albe, e un sport util in prima parte a carierei. Dupa 30 de ani, ai sau nu copii, ar fi cazul sa turezi motoarele in alta directie, ceva mai utila decat imbogatitul altora care imi majoritatea cazurilor nu stiu nici macar cine esti.

Ma gandesc cum ar fi fost sa ma angajez din nou la o firma pe un job cu o mie de responsabilitati si program mai mult decat prelungit. Mi-as fi vazut copilul seara cand probabil deja dormea, l-as fi scos in parc in weekend, cand oricum as fi fost prea obosita ca sa mai am chef de harjoneala si aruncat frunze la rate, ar fi fost crescut de o bona pe care dupa o vreme ar fi confundat-o cu bunica, as fi ratat o gramada de momente unice, de mutrite si de bazaconii. As fi fost obosita, nervoasa, stresata, m-as fi simtit vinovata ca nu stau suficient cu el, ca nu sunt concentrata la munca, ca in afara de munca si casa nu mai am timp de nimic.

Suna a cosmar, nu?
Acum ma trezesc o data cu Matei, mancam, mergem la plimbare sau stam acasa, el se joaca, eu scriu mailuri. Dupa care il preia un alt membru al familiei, eu ma duc la firma, imi fac treaba, uneori ma intorc sa mananc acasa, uneori vin mai devreme si imi continui treaba de pe canapea, cu laptopul in brate. Imi organizez singura timpul, muncesc la fel de mult ca intotdeauna (de fapt cred ca mai mult), dar fara deadline-uri impuse de altii, fara program fix, fara sa-mi frece nimeni creierul cu sapun. Am zile cand stau acasa cu el toata ziua, altele cand ies cu prietenele la cafea in miezul zilei, sau cand dormim toti 3 pana tarziu. Si e minunat.

Ce incerc eu sa spun cu povestea asta e ca exista alternative. Foarte multe din femeile pe care le cunosc au o problema reala legata de intoarcerea la munca dupa ce au nascut. Ei bine, nu cred ca e neaparat necesar sa te intorci. Ce poti sa faci?

Poti sa-ti faci afacerea proprie. Ok, poate nu ai experienta de business si inainte ai lucrat ca asistent manager. Business-ul nu inseamna numai o super firma cu plan de dezvoltare pe 10 ani care sa te faca multimilionara. Exista business-uri de subzistenta, care produc suficient cat sa inlocuiasca un salariu decent. Varianta cea mai usoara si care necesita cea mai mica investitie este un magazin online, ideal unul de nisa si specializat.

Poti sa prestezi diferite servicii. Pentru asta iti trebuie expertiza pe ceva sau pur si simplu disponibilitate. Adica: daca esti jurist, poti sa faci infiintari de firme sau inregistrari de marci; daca esti contabil poti sa iei multe firme mici sa lucrezi de acasa; poti sa depui declaratii la administratia financiara si ITM sau sa prelucrezi baze de date, sa faci grafica sau sa dai consultanta pe marketing online (lista e cu titlu de exemplu, mai exista o gramada de variante).

Poti sa lucrezi de acasa. Exista firme (mai ales in perioada asta) care au nevoie de angajati care sa faca anumite lucruri, insa costurile unui angajat full-time si ale logisticii aferente (birou, calculator) sunt prea mari. De fapt in orice tara civilizata lucrul de acasa este foarte raspandit si considerat extrem de eficient, si incepem sa prindem si noi trenul asta.

Nu avem nevoie nici de sigla unei super-firme pe cartea de vizita si nici de un salariu mare care ne costa tot timpul si pe care il dam apoi pe bone si pe tot felul de lucruri pentru copil menite sa compenseze ca mami nu e acasa cat ar trebui.

Diana spunea ca daca tot iei din timpul pe care ar trebui sa-l petreci cu copilul ca sa muncesti, macar sa valoreze suficient munca aia (de fapt ea mi-a inspirat acest post). Eu cred ca decat sa dai timp mult pe bani multi, mai bine putin timp pe un venit rezonabil. Oricum ar fi, eu nu am fost niciodata asa de impacata ca am facut alegerea corecta.

4 comentarii:

  1. Perfect de acord cu tine. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. E frumos sa lucrezi pentru tine, insa e greu sa incepi. Nu neaparat din lipsa de bani, ci din lipsa de incredere si curaj.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos ai spus, asa este dupa o perioada de stat acasa iti vine sa i bagi....
    cand ma gandesc ce ma asteapta la serviciu si cu 2 copii acasa... nu sunt deloc impacata,
    eu sunt economist, s au schimbat multe in domeniu, nu mai sunt la curent, iar lipsa de curaj sa merg pe propriile forte (planuisem un mag on line ) ma domina- astept sa mi dea un picior in ....
    asta sunt eu, citind postarea ta- m ai lovit la punctul slab!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gandeste-te ce e mai bine pt. bebe si apoi pt. tine :)

    RăspundețiȘtergere