joi, 20 august 2009

Sa fii eco prin ochii celorlalti

Pana nu foarte de mult aveam o parere foarte ferma despre multe lucruri. Fumatul mi se parea un obicei stupid, taiatul copacilor o crima, consumul excesiv de apa, hartie, curent o risipa facuta de idioti fara simt de conservare. Imi exprimam foarte transant toate aceste pareri, oamenii ziceau da sau ba. Nu sunt genul de om pe care sa il ignori, asa ca ceva tot trebuiau sa zica. Mai rau era pentru cei care lucrau cu mine si isi luau portia de mustruluiala de fiecare data cand consumau topuri de hartie ca sa printeze aiureli, dupa care nici macar nu foloseau partea libera ca ciorna or something (consumul inutil de hartie ma revolta cred ca de cand eram prin scoala primara).

Dupa care, la un moment dat, am dat de notiunea de "cauza". Adica, uite dom'le, poti sa traiesti foarte bine, sa castigi bani, sa ai familie, prieteni, sa te distrezi, adica sa nu faci nimic diferit, decat ca te preocupa si altceva decat propriul tau dos.

Unul din marile avantaje in povestea cu Olivo este ca am avut si voi avea in continuare ocazia sa cunosc foarte multi oameni faini, de care nu m-as fi lovit altfel. Intalnirea, reala sau virtuala, cu ei m-a facut sa-mi dau seama ca poti sa transformi o parere intr-o cauza si de acolo intr-o actiune. Nu se schimba nimic, decat in bine. Poti sa crezi ca ar trebui sa se planteze copaci, sa se faca donatii, sa fie ajutati copiii, sa se faca adaposturi pentru animale, mamele sa-si alapteze copiii in loc sa le dea lapte praf. Daca faci si ceva sa-ti pui parerea in practica, nu numai ca o sa observi ca nu e numai parerea ta, ci si ca parerea ta poate fi de fapt o realitate.

Cateodata am senzatia ca sunt 2 lumi separate: cei pe care ii tot cunosc in ultima vreme, oameni preocupati de natura, de voluntariat, de animale, de sanatatea copiilor, de sanatatea lor insisi, si oamenii cu care sunt obisnuita, care in majoritate nu sunt preocupati de NIMIC. Nu ma intelegeti gresit, oamenii din jurul meu sunt oameni de treaba, majoritatea inteligenti, cu bun simt, numai ca nu le-a trecut niciodata la modul serios prin cap ca ar putea sa-si ia parerile in serios. Aici o mare parte dn vina o are si sistemul nostru educational, in mod normal implicarea in cauze sociale si actiuni de voluntariat ar trebui sa fie incluse in programa scolara si sa constituie un atu in CV, asa cum se intampla in alte tari unde nu mor caprele vecinilor.

A doua mare problema e mentalitatea, si aici vroiam sa ajung. Toata tara asta are mentalitate de adolescent, adica "ce-ai, frate, doar nu vorbesti serios cu chestia asta", cum adica voluntariat? ce plantat de copaci? ce reciclare? ce centru de animale? "ce-ai frate, esti prost?".

N-as fi observat niciodata chestia asta daca nu treceam si eu in tabara alora care nu au numai pareri. Reactiile celorlalti sunt cu atat mai interesante cu cat profilul meu de personalitate nu se incadreaza in cel asociat cu al visatorului, entuziastului, omului dedicat ajutarii celorlalti. Sunt pragmatica si 100% logica, nu-s tocmai genul la care te-ai astepta sa fie impresionat de diverse chestii triste si sa vrea sa salveze lumea. Nu te astepti nici ca cineva care toarna pe gat o sticla de vin cum ar bea altii un pepsi sa-ti tina discursuri despre mancare sanatoasa. De fapt cea mai buna dovada ca oamenii gandesc in tipare este ca mi se intampla aproape zilnic sa ma intalnesc cu oameni care ma stiu de foarte multi ani si care sa ma intrebe uimiti "Da' tu cand te-ai lasat de fumat?" Eu n-am fumat niciodata, nici macar n-am incercat sa trag vreodata vreun fum. "Cum nu, ca eu te-am vazut fumand?!". Un rocker care bea (ocazional:) , merge prin cluburi la fel de rock ca el, e foarte dintr-o bucata, se da cu motorul si nu fumeaza?! Nu se poate, trebuie sa fumeze! In mod incredibil, nu. Si in mod si mai incredibil in mintea a zeci de oameni eu fumez, pentru ca oamenii ca mine fumeaza. Si oamenii ca mine nu sunt ecologisti.

De fapt asta e. Eu am tinut discursuri cu taiatul copacilor intotdeauna, am mancat sanatos (mai putin la facultate, unde cu 5 lei pe zi nu prea ai optiuni), nici macar n-am baut cafea. Nimic din asta nu mergea cu tiparul in care ma incadram, asa ca erau numai niste ciudatenii nesemnificative si atat. Acum sunt deja un mod de viata, pentru ca nu vreau sa fiu ca popii care te invata sa faci aia si aia (lucruri foarte bune de altfel), dupa care se duc si se imbata la vreo inmormantare pentru care au cerut o palarie de bani. Acum cand si respect ce spuneam inainte, prietenii mei au impresia ca am innebunit (asta dupa ce, in ciuda asteptarilor tuturor, am fost prima care a facut copil, inca nu si-au revenit din soc). Dar cum nu sunt genul care se duce zilnic la biserica si nu aduna 10 pisici acasa si in general nu exagereaza cu nimic, nu stiu cum sa o clasifice. In rest par "normala", nu s-a schimbat nimic. Norocul meu e ca, neputand sa ma asocieze cu tiparul omului exaltat, am sanse ca la un moment dat sa si asimileze ce le tot povestesc, si in felul asta sa-i pot influenta pozitiv si, cine stie, sa treaca in tabara celor carora le mai pasa si de altceva (in afara de propriul lor dos, dupa cum spuneam).

Ma gandam insa cum e sa fii eco (nu neaparat eco, ci dedicat oricarei alte cauze - cauze pozitive, nu hai sa exterminam nu stiu ce rasa) in ochii celorlati. Daca nu esti suficient de "normal", devii automat un "freak" si nu te mai asculta nimeni, oamenii nu vor sa auda de lucruri care le-ar putea influenta confortul si misca fundul 2 metri mai incolo. Avem o problema serioasa de mentalitate pe aici prin zona. Ce facem, o schimbam?

8 comentarii:

  1. Cata dreptate ai... din pacate as spune! :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu zic ca tocmai locul mare de mai bine poate include multi, multi oameni. Doar sa gasesc eu cum sa-i motivez, muahaha!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea, ai sustinerea mea (daca asta te ajuta):), inteleg 100% ce spui, dar din pacate in Romania mai trebuie sa treaca poate ani buni ca lumea sa inteleaga ca nu e asa 'cool' sa bei Pepsi sau cine stie ce alte chimicale, sa dai banu' pe tot ce altii incearca sa-ti vanda fara o minima grija pt sanatatea ta, ca decat sa-ti plangi de mila si sa stai in fata blocului la barfa mai bine mergi intr-un spital sa faci voluntariat pt ca sunt atatia care zac fara minim ajutor, etc...
    Asta tine de mentalitate si atitudine, toate astea nu costa, cum ar zice unii, tine de educatia si de formarea ta ca individ. Dar vezi tu, toate astea cred ca cer timp ca intreaga societate sa se reorienteze si sa perceapa diferit lucrurile din jur. Sunt ca tine poate multi (sper eu) si sunt sigura ca ceilalti se uita la ei ca la niste ciudatei:), imi si inchipui privirile lor intrebatoare. Ideea e sa nu renunti si te gandesti ca in alte tari voluntariatul e vazut ca ceva f important, ca grija fata de natura se invata de mic, ca in general respectul fata de tine ca individ si fata de ceilalti e ceva insusit devreme si vital.
    Anamaria:)

    RăspundețiȘtergere
  4. In general e arhicunoscut ca printr-o criza se produce schimbarea. Problema e ca in tara noastra draga sunt prea multe crize si nu reusim sa ne concentram asupra uneia, pe care sa o rezolvam, poate de aici si atitudinea noastra ca natie. Sunt atatea lucruri anormale in jurul nostru incat nimic nu ne mai socheaza, probabil si dintr-un instinct de conservare prost gestionat. Si daca turma sta si doar priveste, e destul de logic sa fi privit ca "freak" o perioada daca faci ceva bun, cel putin pana cand acei oameni care fac ceva devin suficienti incat sa creeze un curent.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pacate cea mai greu de schimbat este mentalitatea oamenilor. Or sa treaca multi ani pana cand vor accepta macar ca altii vor sa traiasca sanatos pur si simplu, nu sunt nici ciudati, nici dusi cu pluta. Eu ma bucur pentru fiecare pas marunt, de exemplu, o observatie pe care am facut-o deunazi este ca nu mai sunt nenumaratele sticle de cola prin frigiderul companiei. Ca motivul o fi criza si oamenii se folosesc de apa plata oferita gratis de firma, ca au inceput sa constientizeze ca nu e tocmai ok sa bei asa ceva, eu zic ca e un pas inainte...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, din nefericire ai mare dreptate. Mentalitatea toxica de la noi nu o sa dispara cu una cu doua.

    Eu una am devenit de curand vegetariana (oricum nu prea mancam carne, imi era de ajuns sa ma gandesc prin cate a trecut bucatica aia pana a ajuns in farfuria mea).
    Marea mea prostie a fost ca fumam. Insa m-am lasat.
    Si eu ma lovesc de remarci de genul "Cum adica vegetariana? Nu mai mananci carne deloc???? Nici de pui?!?" sau "Da' de ce nu mai fumezi?!?" Si nu numai....

    De cand am catelusa am observat si cum sunt "educati" copiii de acum.... sa urle de la 10 metru cand vad un catel. Din 10 familii pe langa care trec, maxim doi copii au voie sa zica "Uite cutu, mami!" sau sa vina sa se joace cu Daria (si Daria e innebunita sa se joace cu copiii, e cel mai bland catel din lume). In schimb numai "Te musca!!! TE MUSCAAAAAAAAAAAAAAA!" sau "NU TE MAI DUCE LA CAINE CA E JEGOS!!" (Aici paranteza e necesara.... catelusa mea e periata zilnic, stearsa cu prosop umed cand vine de afara, ii luceste blana de sanatate si nu ii miroase nici gura - exista DentaStix)

    Copiii nu mai sunt incurajati sa mearga la tara (ca doar exista McDonald's), sa se joace cu turte de namol si frunze (cum faceam noi cand eram mici) - ca se murdaresc!, sa iubeasca animalele, sa se hraneasca sanatos... si lista poate continua. Totul porneste de la educatie, insa cati copii sunt si educati nu doar "crescuti"?

    Imi cer scuze de comentariul lung, dar ai lovit un punct sensibil cu metalitatea in tara noastra. E dureros sa vezi ca lucrurile nu se schimba in bine... Si uimitor (cel putin pentru mine) ca oameni care incearca pe cat posibil sa traiasca sanatos (fizic si spiritual) sunt considerati niste ciudati.

    Dar poate incet-incet va fi soare si pe strada noastra!

    P.S. Multumesc pentru adaugarea in blog-roll :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte bine ai zis.Mi se pare interesant ca ai aceeasi mentalitate cu a mea.Si in legatura cu fumatul.Si eu sunt un rocker si imi plac motoarele si merg ocazional in cluburi(cand am bani)...dar nu fumez,nu beau(alcool sau cafea) pentru ca mi se par o prostie.Ce rost are sa stai cu o tigara in gura?Unii oameni dau bani ca sa se faca bine,iar altii dau bani ca sa moara mai repede,cumparandu-si tigari.La fel cu alcoolul...de cafea,ce sa mai zic?Are un gust oribil,iar aparenta ca te tine treaza tine doar de mentalitatea fiecaruia.Frumos post,as fi vrut sa te axezi mai mult pe subiectul 'ce inseamna sa fi eco?'

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna idee, o sa mai scriu cate ceva despre asta :) Mersi de comentariu!

    RăspundețiȘtergere