luni, 27 aprilie 2009

Frustrarea de nu fi om

Ieri citeam o stire despre moartea presedintelui turc al Credit Europe Bank Romania. 50 de ani, infarct, Dumnezeu (sau Allah, cum ii zic ei) sa-l ierte. Stirea era publicata pe Hotnews, unde se umpluse de comentarii de genul
"tanar ,domle ! bautura ,femei .sinucidere ,etc ?alte excese ??"
"Acum un comentariu la modul general: cine ii pune pe unii oameni sa munceasca pe branci si intr-un stres continuu?"
"Si mie mi-a murit vecina de la 2. N-am nimic cu omul, al de sus sa-l ierte, dar asta e o stire?"
"Daca moare unul din datornicii cu credite umflate de banca, in urma unei politici hotarate chiar de catre unii ca Ozatakul, ma intreb daca li se va spune 'Dzeu sa-i odihneasca' pe hotnews. E doar o intrebare retorica."
"asta e, un workalhoolic mai putin... daca muncea normal o ducea mai mult; ca sa nu mai zic cati ar putea avea pe constiinta datorita politicii duse de banca pe care a condus-o (salariati si clienti)"

Mi se face pielea de gaina cand imi dau seama ca unii oameni se pot bucura cand un om moare si cand ma izbeste rautatea care iese din comentariile de genul acesta. De unde vine rautatea? din frustrare, din invidie, din incapacitatea de a face altceva in viata decat sa te bucuri de raul altuia?

Omu' a muncit, a fost destept, a invatat, s-a dezvoltat, a ajuns sa conduca o banca. De ce il uram pentru asta? ca noi nu putem? ca ne-am dorit si sa ajungem acolo dar am fost ori prea lenesi ori prea prosti si nu putem? na, ca io nu-s mare smecher ca asta de e director, da' io traiesc si el a dat coltzu', cine e fraieru' acum?!

Boala care mananca sufletul oamenilor e incapacitatea de a fi multumiti de ei insisi. Ne stabilim scopuri nerealiste in viata si care nici macar nu ni se potrivesc, si care nici nu ne-ar face fericiti, numai pentru ca turma propovaduieste acele scopuri. Si oriunde am ajunge, vrem mai mult. Vrem sa fim cel mai, cea mai dintre toti. I've got news for you: numarul 1 nu exista. Cum poti masura frumusetea, inteligenta, functiile, talentul in asa fel incat sa poti afirma in mod absolut ca x e cel mai cel? Adica, Vetutza vrea sa fie cea mai frumoasa. Se duce la Miss Satul de unde este ea, castiga. La Miss Judet, Miss Tara, Miss World, castiga. Se indragosteste de Gheorghita, tot din sat. Vine acasa cu coronitza de Miss de gat, Gheorghita nici nu se uita la ea, e indragostit de Maricica. Pentru el, Maricica e cea mai frumoasa. Unde e absolutul?

Am trecut si eu, ca toata lumea, prin faza vreau sa fiu cea mai cea (prin liceu, cand toti visam la cai verzi pe pereti). Sa fiu frumoasa sa intoarca toata lumea capul dupa mine; sa fiu vedeta sa apar la televizor; sa fiu cea mai tare din parcare si sa conduc nu stiu ce super multinationala... macar multi bani n-am vrut niciodata.
Varianta cu frumusetea e imposibila, poate numai daca ma operez din cap pana-n picioare, ceea ce nu ma intereseaza; vedeta n-as mai vrea sa fiu nici taiata, asta inseamna sa-ti muti viata intr-o baltoaca de noroi; iar pentru partea cu multinationala nu sunt dispusa sa muncesc atat de mult si sa imi sacrific viata pentru o carte de vizita. Si stiti ce? nu am nici o frustrare din cauza asta. Si pot sa ma bucur si ca un copac e frumos, ca mi-a zambit un om pe strada si ca cineva care e mult mai bogat decat mine tocmai isi priveste primul copil.
Cand incetezi sa fii nemultumit si sa le doresti raul altora, viata ta devine automat foarte frumoasa. Ce pacat ca oamenii nu vor sa isi dea seama..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu