miercuri, 1 aprilie 2009

Fast fat sau reteta pentru un copil dolofan

(Later edit: acest post nu se refera si nu ia in considerare alaptarea si copiii hraniti la san, ci numai copiii hraniti artificial, si in general copiii pana la varsta adolescentei.)

Nu stiu cum vi se pare voua mentalitatea romaneasca cu "grasa si frumoasa" si cu "un copil trebuie sa fie dolofan si sa manance mult", dar eu am deja viziunea unui popor de umflati peste vreo 20 de ani.
In fiecare zi ma minunez prin parc de copilasi care sunt aproape sau chiar au depasit limita obezitatii. Nu vad cate unul, ci cu zecile.

Mi-aduc aminte cand eram la gradinita, aveam doi colegi grasi (erau raritati pe vremea aia). Unul era asa din cauze tehnice, si asa a ramas. Al doilea era crescut de bunica si indopat numai cu friptura (prajita) cu cartofi (prajiti) ca de, numa' asta vroia copilasul sa manance. Intre timp baiatul a plecat de la bunica si a pierdut serios din greutate (obiceiurile alimentare i-au ramas, si, desi nu mai mananca asa mult, asta i-a facut varza tot sistemul digestiv).

Ma tot intreb de ce se ingrasa copiii din generatia de acum. Probabil ca v-ati-ascunselea inlocuita cu jocurile pe calculator isi spune cuvantul. Dar foarte multi sunt grasi de la 6 luni - 1 an - 2 ani, cand inca miscarea nu e determinanta.
Cred ca foarte rar se intampla ca un copil sa aiba doi parinti cu probleme hormonale pe care sa le fi mostenit si el si sa fie condamnat la pufosenie. Cred ca problema sta in ALIMENTATIE.

Mai intai, parintii au tendinta sa-si supraalimenteze copiii. Daca vrea pruncul sa manance 250 ml de lapte praf la masa la o luna, sa-i dam si sa ne bucuram ca ce bine mananca copilul. Daca pe cutia de cereale scrie ca la 8 luni portia se face cu 150 ml lapte, facem cu 250 ca el atata vrea. Daca se uita la noi cand mancam tocanitza de cartofi, sa-i dam si lui ca pofteste, ce daca e cu ceapa prajita si copilul are 4 luni. Dupa care punem copilul pe cantar la 1 an si vedem 13 kg. Si ne bucuram: extraordinar, ce copil sanatos am, uite cat a luat in greutate! Dupa care copilul face 10 ani si are cu 10 kg in plus fata de colegii lui: nu-i nimic, e voinic, uite ce baiat mare. Si tot asa... (mi se pare emblematic filmul Dr. Dolittle, in care parintii si celelalte rude obeze ale lui promovau mancatul ca pe centrul existentei - parc-ar fi fost romani - iar mama il gasea pe baietzelul ei de 150 kg foarte chipes).
Pe urma, parintii extind modul lor de viata si asupra copilului. Pai daca eu mananc prajeli, fast food, sucuri carbogazoase, snacksuri si sparg seminte in parc cand ies cu copilul la plimbare, doar n-o sa ajunga fi-miu vegetarian si sa faca yoga, ca-l reneg, ma face de ras la vecini, poate cred ca e si pe invers, ca numa' aia pot sa aiba asa preocupari ciudate. Ia tata aici o ceafa de porc si lasa prostiile!
Si apoi, parintii isi hranesc copiii pe baza de ce le place acestora. Asta chiar nu reusesc sa inteleg: vad o gramada de mame/bunice care duc copiii in parc dar nu-i lasa sa faca nimic "nu pune mana! nu te duce acolo! nu sta pe nisip! nu alerga!" (imi vine sa le impusc in cap, ce oameni frustrati or sa iasa din bietii copiii aia), dupa care se duc acasa si ii indeasa cu snacksuri si cartofi prajiti ca, dupa cum spuneam, daca astea-i plac copilului.. Pai copilul n-are discernamant; daca nu-l lasi sa aleaga daca sa-si puna sau nu nisip in cap, cum naiba il lasi sa aleaga ce sa manance? ca selectia la 3 ani e simpla: gustul. Poti sa-i dai metale radioactive daca au gust de ciocolata.
O categorie foarte importanta in alimentatia copiilor a ajuns sa fie fast-food-ul. Eu nu pot sa intru acolo pentru ca pute ingrozitor. Nu mai spun ca gustul hamburgerilor imi da senzatia ca mananc plastic (partial chiar asa e). Este universal cunoscut ca junk foodul e complet nesanatos, ingrasa si da dependenta (pentru detalii uitati un articol din Adevarul care-ti cam ridica parul in cap). Si totusi numai McDonalds-ul raporteaza 200.000 de vizitatori pe zi (in Romania), care nu se duc acolo pentru salate, ci pentru chestiile alea artificiale si pline de calorii. Si ce e cel mai odios e modul in care au reusit sa se marketeze pe piata copiilor, acum nu mai are nici un farmec sa-ti faci ziua decat la McDonalds.. Evident ca oamenii se gandesc sa-si pregateasca urmatoarea generatie de clienti obezi, dar in capul parintilor ce-o fi? Ca mi-a propus mie o prietena, fata desteapta de altfel, cu baietel nascut in aceeasi zi cu Matei "ce frumos, o sa le facem ziua impreuna, la McDonalds...". Io acolo nu. La picnic in padure nu se mai gandeste nimeni?
-----------------------------
Un link cu multe informatii despre obezitate http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/obesityinchildren.html#cat48

6 comentarii:

  1. In primul rand un bebelus la o luna ar trebui sa primeasca lapte de la san nu din biberon, tot la fel si la 6 luni sau 1 an, atata timp cat exista optiunea originala.

    In al doilea rand, un bebelus ar trebui hranit LA CERERE, deci da, daca ar vrea la 1 luna sa manance la o masa 250 de ml, atata ar trebui sa primeasca. Inabusirea instinctelor primare de foame si satietate sunt prinele pietre din drumul catre tulburarile de alimentatie. Cateodata ma gandesc ca pediatrii care recomanda controlul absurd al meselor sugarului (ca orar si cantitate) nu fac decat sa se asigure ca nu ramane medicina fara pacienti in viitor.

    In al 3lea rand, un copil care la 1 an are 13 kile este in graficele de crestere ale OMS, in percentila superioara.

    In al patrulea rand, tot conform OMS, nu exista nici o corelatie intre greutatea copiilor pana in 2 ani si obezitatea adultilor.

    Majoritatea mamelor sunt grijulii cu mesele copiilor mici, dar cum trec de 1 an sau 2 apar in meniu alimente procesate, dulciuri, snacksuri sau alte junk-uri.

    Din tot articolul tau, sunt de acord doar cu faptul ca pana la urma copilul va manca la fel de sanatos (sau la fel de putin sanataos) precum se mananca in familia sa. Deci parintii care isi inchipuie ca se pot delecta cu ciocolata in timp ce copilasul lor va rontai linistit biscuiti integrali bio fara zahar, se inseala.

    Bazele unei alimenatii sanatoase sunt simple, alaptatul exclusiv pana la 6 luni si continuat pana la 1 an sau mai mult alaturi de mancarea solida, care ar trebui sa fie compusa din fructe , legume, proteine animale, lactate simple si cereale preponderent integrale.

    Nu cred ca ar trebui interzis copilului sa calce la MacDonalds, pur si simplu trebuie educat si hranit de acasa astfel incat sa poata participa la o aniversare fara sa se indoape cu mancaruri junk. Vine o varsta la cre oricum va face propriile alegeri si o expunere controlata are o valoare educationala mai mare decat o interdictie completa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te enerva degeaba. We all did it at some point, it's not worth it. Problema, din punctul meu de vedere, in Romania este lipsa de moderatie. Nu ca mancam de la McDonalds. Ci cat. Peste tot lumea mananca de la Mc, mai scapa la o prajitura sau un suc acidulat. Chiar si un chips. Ideea este ca, in timp ce acolo e vorba de mici exceptii, la noi este de multe ori vorba de un stil de viata. Si asa ajungem cu 40% dintre copii obezi. Sunt curioasa ce efect vor avea normele astea prin care scoteau tot ce era nesanats de la buticurile scolare. Si aia ce-or sa mai vanda, morcovi? Problema este ca parintii de azi au avut lipsuri in copilaria lor "datorate" mirificului regim comunist. Asa ca, isi hrnesc copiii cu sarg pentru ca na, ei n-au avut de unde. E un cerc vicios, pentru ca un copil invatat de mic cu cartofi prajiti si cola are prea putine sanse de a redescoperi salata la 18-20 de ani...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihaela, ce sa fac, eu sunt mai radicala din fire :) Mie personal un copil de 13 kg la 1 an mi se pare gras, cu exceptia cazului in care este hranit in continuare la san iar alimentatia complementara este foarte sanatoasa. 13 kg e greutate pentru un copil de 2 ani, daca la 2 ajunge la 16 e deja obez si de la 2 ani se vorbeste de obezitate la copii.. si probabil ca nu va ramane tot la 13 intr-un an de zile (decat, repet, daca este alaptat, de obicei dupa ce se opreste alaptarea se regleaza si greutatea).
    Supravegherea cantitatilor pe care le mananca copilul (cu exceptia laptelui de la san) mi se pare foarte importanta, pentru ca daca se obisnuieste cu mancare multa de mic va manca mult in continuare si asta sigur nu face prea bine la silueta :) Mesele e de asemenea bine sa fie date dupa un program (mai putin alaptatul la cerere, dar postul meu se refera la copii in general, nu numai la sugari). Tot ce spun eu aici sunt lucruri citite din surse stiintifice, informatii primite de la (mai multi) doctori si parerea mea personala. Nu detine nimeni adevarul absolut, dar asa e parerea mea ca e mai bine.
    Iar in ceea ce priveste McDonalds-ul si interdictiile, nu cred ca e o idee buna sa familiarizezi un copil mic (3-4 ani) cu lucruri nocive, in ideea ca mai tarziu oricum o sa se loveasca de ele. La varsta asta ei vor tot ce li sa pare bun, si daca stiu ce gust are coca-cola sau hamburgerul or sa vrea pentru ca nu au notiunea de bun/nociv. Dupa 6-7 ani e alta treaba. Din nou, asta e parerea mea personala pe care o s-o aplic pe copilul meu, pentru ca si eu eram la fel (stiam de pe la 3-4 ani cum e cu prizele, cutitele, balconul si trecutul strazii si le evitam pentru ca stiam ca pot sa patesc ceva. Acum, oi fi fost eu un copil mai ciudat.. :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Subscriu la cele scrise de Mihaela.
    Stefan (pustiul meu) are 2 ani si aproape 16 kg. Cu toate astea nu mi se pare deloc obez, pare destul de armonios. L-am alaptat la san pana la 1 an, nu mai stiu exact cate kg avea la 1 an, dar la 6 luni arata ca o bila de gras, avea cute pe tot corpul ca un shar-pei.
    In ceea ce priveste McDonalds-ul si interdictiile, nu cred ca ei vor tot ce este gustos ci tot ceea ce este interzis. Cel putin Stefan plange dupa dupa toate lucrurile interzise, chiar daca nu sunt gustoase.
    Oricum dupa 2 ani ia mai putin in greutate si se lungeste mai repede, deci va arata altfel :).

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu una habar nu am ce greutate tb sa aiba un copil la un an, sau la 2, sau, ma rog, pana pe la 14 ani. Dar stiu (din surse sigure, medicale si stiintifice si ce mai vreti voi) ca in primii ani se creeaza NUMARUL de celule grase din corp, care mai incolo se vor umple sau nu cu grasime (sunt foarte flexibile ele). De aceea e bine ca nici copiii foarte mici sa nu fie lasati sa se ingrase necontrolat, pentru ca vor avea mai multe celule cu potential "ingrasator". Ma rog, sper ca intelegeti ce spun eu aici. Experientele mele cu maternitatea sunt foarte aproape de 0, sa fie clar. Cunosc insa femei care ii dadeau in biberon copilului coca cola la 1 an sau asa ceva "in loc de ceai". Bunica varului meu ii dadea pufuleti si chipsuri la 2-3 ani, ca ei ii era lene sa gateasca atunci cand il avea in grija. Femei care le dadeau micutilor Danonino in loc de lapte ca "are mai mult calciu". As putea continua la nesfarsit. Obezitatea copiilkor nu se refera la sugari, nici nu stiu cum ar putea fi controlata cantitatea de lapte pe care le-o dai. Abia cand vezi bebi la Mc cu cartoful prajit in gura iti dai seama ca ceva e in neregula. Pe de alta parte, eu personal provin dintr-o familie care desi STIE ce-i aia alimentatie nesanatoasa, nu se incadreaza intotdeauna la mancat bio/low fat/low carb/ low orice. Cum insa avem si oaresce probleme cu un metabolism slow, ne tinem in frau si incercam sa n-o luam pe aratura, cautand mereu un ECHILIBRU (cuvant cheie in opinia mea). Ce sa mai zic, un semnal de alarma ar trebui tras, pentru ca mamele nu pot si nu trebuie sa aleaga de fiecare data solutia "comoda" (ii dau ce-i place ca sa nu mai tipe, ii dau cola ca mi-e lene sa fac ceai) pentru ca repercursiunile sunt, din pacate, pe termen lung.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ioana, ai uitat sa spui ca Stefan are si inaltimea unui copil de 3 ani, nu numai greutatea :)
    Am fost si eu copil (ce vremuri :) si nu tin minte sa fi vrut tot ce era interzis, cata vreme avea o logica interdictia aia (oricum n-as fi avut curaj sa le comentez la ai mei prea mult), dar asta pe la 4-5 ani de cand mai tin minte ceva. Sper sa fie si Matei la fel, deocamdata e intr-un grafic exceptional de cumintenie. Si nici eu nu-s genul la care te tavalesti pe jos ca vrei nu stiu ce. Om trai si om vedea.. dar McDonals NU :)

    RăspundețiȘtergere